Scrisoare pentru voi, copiii mei – despre iubirea care vindecă

IUBIRE PĂRINTEASCĂ. Sunt sigur că fiecare tată a vrut măcar odată să spună copiilor lui cât de mult îi iubește. Deși stie că ei sunt conștienți de acest lucru uneori parcă simt nevoia să le transmită acest lucru pentru a se asigura că știu. Din toată inima noastră de TAȚI! Așa că mi-am permis să scriu o scrisoare din sufletul unui tată pentru voi toți, pentru noi toți TAȚI din lume.
„Dragii mei,

Azi nu vreau să fiu tatăl care vă ceartă că ați uitat să vă spălați pe dinți sau cel care vă împinge să învățați pentru testul de mâine. Azi, vreau să fiu doar omul care vă iubește mai mult decât ar putea vreodată să exprime cuvintele. Omul care s-a trezit într-o zi cu voi în brațe și a înțeles, poate pentru prima dată, ce înseamnă cu adevărat viața.

Poate n-o să înțelegeți acum, dar o să vină un moment în care o să aveți și voi grijă de alții. Și atunci, o să simțiți ceea ce simt eu de când v-am avut. Că fiecare gest de iubire pe care îl oferiți, fiecare grijă, fiecare „ai mâncat?” sau „cum te simți azi?” nu e doar pentru celălalt – e și pentru voi. E un mod prin care inima încearcă să se vindece. De ce? Pentru că,poate, pe noi nu a avut cine să ne întrebe acel lucru. Sau nu atunci când aveam cea mai mare nevoie.

Mi-am dat seama de ceva în toți anii ăștia: dragostea adevărată nu e întotdeauna ușoară. Dar e singura care merită totul. Și nu se arată prin vorbe mari, ci prin prezență. Prin ochii care te caută într-o cameră aglomerată. Prin mâna care îți mângâie fruntea când ai febră. Prin faptul că aleg să fiu aici, zi de zi, pentru voi.

Poate că uneori par obosit. Alteori poate par prea strict sau prea tăcut. Dar vă rog, să nu uitați niciodată: inima mea bate pentru voi. Și în fiecare îmbrățișare pe care v-o dau, în fiecare „ai grijă de tine” spus la repezeală, e un strigăt mut: „Tu vindeci ceea ce în mine încă doare”.

Pentru că iubirea voastră mă repară. Și, în același timp, sper ca iubirea mea să vă facă mai puternici. Să nu vă temeți niciodată să iubiți. Nici măcar când doare. E semn că trăiți cu adevărat.

Vă iubesc. Fără margini, fără condiții, fără pauză.

Tata”