”Secretul vieții umane este să înveți să iubești și să suferi” – reflecția tinută de László Felföldi Episcop de Pécs la pelerinajul de la Șumuleu Ciuc

PELERINAJ. În prezența a aproximativ 400 sute de mii de pelerini, la Șumuleu Ciuc, Episcopul de Pécs, László Felföldi, a vorbit despre importanța familiei, a valorilor creștine și a educației tinerilor pentru asigurarea unui viitor mai bun. 

Gardienii franciscani ai sanctuarului din Șumuleu Ciuc, în conformitate cu tematica anului pastoral al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Alba Iulia, au ales motto-ul Sâmbetei Sfinte de Rusalii: „Reînnoiți-vă” (Ef 4,23). Aș dori să mă alătur acestei înnoiri în reflecție pe temele: CREDINȚĂ, COMUNITATE, FAMILIE, FATALITATE, MISIUNE, RUGĂCIUNE. Mai întâi aș vrea să citesc un fragment dintr-o poezie, pentru că ne face să ne dăm seama că sarcinile noastre ne așteaptă mereu în împrejurările vieții noastre – nu în alte momente, nu în alte locuri, nu printre alții.

Mihály Váci: Aceasta! Aici! Acum!

(fragment) (…)

Doar aici, pe aceste ocoluri încăpățânate
Am pornit pe drumul meu ascultător.
Aici trebuie din țărâna zilelor
Să-mi spăl pumnul de aur al vieții;
Aici trebuie să iubesc, dacă mai am pe cineva de iubit. (…)

Aceasta este viața pe care trebuie să o înțeleg,
„Cu pierderile ei fierbinți, roșii și purificatoare.
Să bată prin inima mea căzută. (…)

CALEA CREDINȚEI

Temelia credinței noastre se naște atunci când pășim pe poarta credinței și începem să umblăm cu Dumnezeu. În dieceza de Pécs, de unde provin eu, există un sat numit Kismányok. Specialitatea sa este biserica secuiască, sfințită în 1989. În biserică se află o statuie a Maicii Domnului. Această statuie are o poveste extraordinară, cred eu, care ne învață pe toți. În 1945, când poporul secuiesc a trebuit să fugă din Bucovina, în Hadikfalva, în ultimul moment, Lőrinc Orbán s-a întors în biserică și a luat statuia Mariei cu el la Bácska, în ceea ce este acum Serbia, unde au fost relocați pentru prima dată. A luat statuia pentru că știa că fără credință, fără speranță, fără o legătură cu Dumnezeu, nu exista nici o modalitate de a supraviețui, iar odată ajuns acolo, a ascuns-o într-un loc sigur. În curând, secuii au fost nevoiți să fugă din Bácska pentru a scăpa de masacru. Familiile au fost reinstalate în satele din județul Tolna, inclusiv în Kismanyok. Reinstalarea a fost atât de bruscă, încât, după cum se spune: „au fost nevoiți să lase cartofii în pământ și pâinea în cuptor”, adică nu au putut aduce nimic cu ei, iar statuia Mariei a rămas ascunsă în Bácska. În 1946, după suferințele teribile ale războiului, fiul lui Lőrinc Orbán s-a întors la Bácska cu o trăsură trasă de cai pentru a lua statuia, riscându-și viața. Ascuns în partea din spate a trăsurii, acoperit cu grijă, și supraviețuind unor situații periculoase, a fugit la Kismányok pentru a salva statuia Maicii Domnului din Hadikfalva. Lőrinc Orbán și familia sa au simțit că trebuie să aducă statuia Sfintei Fecioare în ciuda pericolelor, a credinței lor, a speranței lor.

În anii mei de slujire preoțească, am întâlnit mulți oameni și familii care și-au pierdut credința, puterea și bucuria relației lor cu Dumnezeu și cu oamenii. Ei și noi avem o sarcină grea în fața noastră. La fel ca fratele nostru, care a fugit cândva, trebuie să ne întoarcem și să căutăm profunzimea credinței noastre, chiar cu prețul luptelor, pentru că numai din credința pe care am găsit-o și dintr-o relație vie cu Dumnezeu putem construi templul spiritual al inimii familiei în casa noastră, așa cum credincioșii din Kismanyok au construit templul secuiesc pentru poporul lui Dumnezeu și pentru Maria care i-a adus.

COMUNITATEA ESTE PUTEREA DE REÎNNOIRE, SURSA MESEI FAMILIEI ȘI A ALTARULUI

Isus a crescut în vârstă, în înțelepciune, în bunătate în fața lui Dumnezeu și a oamenilor la masa Sfintei Familii: masa familiei așezată de Maria și ocrotită de iubirea Sfântului Iosif. Este de înțeles că Isus săvârșește prima sa minune la nunta din Cana pentru o familie, pentru masa festivă, și că le dăruiește ucenicilor săi cea mai mare minune, cel mai mare dar pregătit pentru noi, Sfântul Sacrament, propriul său trup și sânge, la masa Cinei celei de Taină: „Faceți aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19).

Și aici și acum, în șaua din Șumuleu, cer să ne așezăm lângă el cu dragoste, pentru ca de la el să ne întărim în sarcinile noastre, pentru ca să nu fim simpli spectatori, nu simpli observatori, ci participanți activi la comuniunea vieții noastre, pentru ca prin el să ne găsim cu adevărat drumul spre comuniunea mesei familiale și a altarului. Aici și acum, trebuie să reînnoim și să consolidăm masa unității și a forței familiei, altarul comunităților bisericești care se ascultă și se ajută reciproc. Nu cu cuvinte, nu cu gânduri speciale, ci cu prezența noastră bună, iubitoare și primitoare. Așa cum face Isus când ne învață în parabola specială a fiului risipitor. Această poveste este cu adevărat despre comunitate, despre masa familiei. Singura dorință din inima tatălui din parabolă este de a-și așeza fiii la masa familiei. Când fiul risipitor se întoarce acasă, tatăl aleargă la fiul său, îl îmbracă în haine noi și îl roagă pe fratele mai mare: „Vino și stai la masa pe care fratele tău a părăsit-o și a regăsit-o, unde tu nu ți-ai găsit încă adevăratul tău loc”.

Dragi frați preoți! Vă mulțumesc tuturor pentru că sunteți aici, alături de credincioșii comunităților voastre! Pot să vă vorbesc în modul cel mai autentic cu cuvintele episcopului Márton Áron al Transilvaniei, care a luat cuvântul la Sinodul Episcopilor de la Roma din 1971 și care a spus și ne spune și astăzi. ”Am ajuns să înțelegem că ne aflăm acum în situația pe care Domnul Isus a prezis-o preoților săi. Am înțeles, de asemenea, că, pentru ca Evanghelia să fie vestită cu credibilitate, adevărul ei mântuitor trebuie demonstrat în primul rând prin viața noastră. De asemenea, am ajuns să înțelegem că credincioșii noștri, și chiar și necredincioșii, așteaptă de la noi această asigurare. Preotul va descoperi că el este un centru de forță, adică un centru de apartenență și de activitate a oamenilor care îl caută pe Dumnezeu, chiar și a celor care se întorc la casa Tatălui din locuri îndepărtate.”

Dragi părinți! Misiunea voastră în lume este ca aceea a tatălui fiului risipitor care nu se interesează de ce s-au despărțit copiii săi. El știe că numai la masa familiei, la masa sărbătorilor și a vieții de zi cu zi, ei își pot găsi viața, numai acolo pot crește în propria lor viață, numai de acolo pot deveni ei înșiși părinți și pot transmite familiei comoara specială a credinței pe care el însuși a găsit-o.

Dragi mămici! Fiți ca Maria, sau ca mama fiului risipitor, care pune masa și pregătește totul, și face totul cu o dragoste debordantă. Dar a aduce familia la masă fără telefonul și televizorul care distrug comunitatea este treaba taților. Depinde de soți și de tați să salveze mamele de la a deveni servitoarele copiilor lor. La festivitățile de absolvire a școlii, absolvenții poartă pe umeri o geantă, la fel ca eroii din poveștile populare maghiare, care pornesc la drum cu brioșe coapte în cenușă, o geantă plină cu bogățiile de acasă, masa familiei. … Secretul vieții umane este să înveți să iubești și să suferi. Cele două sunt inseparabile, pentru că iubirea fără suferință este goală. Iar suferința care nu poate fi evitată este insuportabilă fără iubire. Am salvat tinerii de la multă suferință de care nu ar fi trebuit să fie salvați. În același timp, am pus pe umerii lor cruci pe care ar fi fost interzis să le punem.

Părinți! Mame! Profesori! Colegi preoți! Acum depinde de noi să decidem ce să punem în buzunarele tinerilor noștri. Vor avea ei ceva de care să se atingă, vor avea în inima lor iubirea căminului, pilda exemplelor bune care îi vor ajuta să treacă peste toate, care le vor da toată puterea și înțelepciunea?

Dragi tineri! Trebuie să parcurgeți în viață un drum pe care nimeni nu l-a parcurs până acum. Să aveți pe drum modele reale și bune, prieteni adevărați și buni care să vă facă viața mai frumoasă, cu care să vă ajutați unii pe alții. Fiți exigenți, nu doar cu hainele, ci și cu hrana voastră spirituală. Nu lăsați răul din lumea virtuală să vă distrugă demnitatea umană! Fiți foarte sensibili, pentru că vă este mult mai greu să faceți diferența între adevăr și minciună, între realitate și lumea virtuală! Împrieteniți-vă cu Hristos și cu prietenii lui Hristos! Pentru că reînnoirea în familie și în Biserică nu se poate realiza decât prin voi, numai cu voi. Fiți curajoși în viață! Fiți curajoși în Biserică! Cristos contează pe voi!

SARCINĂ, CHEMARE, MISIUNE

Acest pelerinaj are o valoare atât de mare cât și viața noastră va fi mai bună și mai împlinită de mâine prin ceea ce vom lua cu noi de aici. Maria a spus la nunta din Cana și ne spune tuturor astăzi: „Faceți tot ce spune Isus”. (cf. Ioan 2,5) Singuri, în familie și în comunitate, să ascultăm și să luăm aminte la cuvântul lui Isus, pe care ni-l adresează nouă, cei care avem deja cenușa în buzunar, a căror viață se bazează pe casă, familie și credință. Căci misiunea la care ne-a chemat Cristos pe toți este o revărsare a credinței născute din relația cu el. Poporul secuiesc din Bucovina, menționat la începutul acestei reflecții, s-a întors la Bácska pentru a lua statuia Mariei pe care o adusese cu ei din patria lor, pentru că aceasta întruchipa credința, demnitatea, speranța, prezentul și viitorul lor.

Este ceea ce trebuie să facă oamenii astăzi: trebuie să se întoarcă pentru credința lor, pentru forța vieții, prin pericolele în derivă și distructive ale minciunii. Pentru că numai prin credința vie își pot salva familiile, copiii, din valul de confuzie și de idei nedemne care inundă internetul, pentru a salva onoarea rațiunii, sfințenia mesei de familie, puterea salvatoare a comunității umane. Astfel, trebuie să ne oprim acum, privind la Fecioara din Csíksomlyó, învățând de la Maria: „Fie mie după cuvântul tău”. (Lc 1,38), și trebuie să pornim și noi pe calea vieții trasată pentru noi, așa cum a pornit Maria, după cuvântul lui Dumnezeu.

La 1 iunie 2019, aici, în acest loc de har, Papa Francisc ne-a afirmat cu următoarele cuvinte și continuă să ni se adreseze și astăzi, în acest timp special de reînnoire pentru viață, pentru familie, pentru parohii: „A merge în pelerinaj înseamnă a simți invitația și impulsul de a merge împreună pe drum, cerându-i Domnului harul de a transforma nemulțumirile și neîncrederile noastre trecute și prezente în noi oportunități pentru binele comunității. Înseamnă: să ne rupem de certitudinile și de confortul nostru, în căutarea unei noi vieți pe pământ pe care Domnul vrea să ne-o dăruiască (…) În pelerinajul nostru, să nu căutăm ceea ce ar fi putut fi (și nu a fost), ci mai degrabă ceea ce ne așteaptă și nu ne putem permite să pierdem. A merge în pelerinaj (…) înseamnă și a se angaja în luptă, pentru ca cei care au fost lăsați în urmă ieri să fie protagoniștii de mâine, dar și pentru ca cei care sunt protagoniștii de astăzi să nu fie lăsați în urmă mâine. Iar acest lucru necesită o împletire comună a firelor viitorului. De aceea ne aflăm aici pentru a spune împreună: „Mamă, învață-ne să coasem împreună viitorul”.

RELAȚIE ȘI RUGĂCIUNE
Dragi frați și surori pelerini! „Reînnoiți-vă” (Ef 4,23) – acesta este motto-ul jurămintelor noastre. Mesajul care ne modelează și ne reînnoiește viața nu vine din afară. El se naște în inimile noastre și devine astfel o hotărâre și apoi o realitate. Dar necesită o relație vie cu Dumnezeu, cu fiecare dintre noi. Rugăciunea vie și susținută este fundamentul indispensabil, forța de susținere și sursa reînnoirii care ne așteaptă.

Venim aici pentru a fi întăriți în credința și iubirea noastră. Această bucurie a credinței este ceea ce avem nevoie, și ceea ce avem nevoie ca tineri care construiesc viitorul. Așadar, trebuie să ne așezăm la masa iubirii, la masa familiei, la masa altarului, pentru a o găsi și pentru a crește în viața noastră, astfel încât să fim capabili să transmitem bogăția iubirii care ne-a fost încredințată celor pentru care Dumnezeu ne-a trimis în această lume! Aici, în șezătoare, în acest loc emoționant, aici, în fața Maicii Domnului de la Șumuleu Ciuc să ne lăsăm întăriți în credință prin bucuria sinceră a inimilor noastre și să lăsăm ca visul minunat al lui Dumnezeu să se realizeze în viețile noastre și, prin slujirea noastră plină de credință, în viețile celor dragi nouă.

RUGĂCIUNE Ave Maria

Întotdeauna am avut încredere în tine în rătăcirile mele,
și tu ai fost protecția mea.
Nici o clipă de slăbiciune nu te refuză,
Cuvintele tale dulci au vorbit în mine.
Ave Maria, Ave Maria, Ave Maria,
De ce să fie o întâmplare că te-am găsit
Am trăit doar prin tine.
O sută de drumuri aș putea lua, toate duc la tine,
Nu mă voi rătăci niciodată.
Ave Maria, Ave Maria,
A fost bine să te am cu mine, am evitat atâtea necazuri,
Am avut visele mele devenite realitate
Uite, am venit să-ți mulțumesc pentru viața mea fericită.
Voi cânta un cântec de recunoștință
Ave Maria, Ave Maria.