Simona Radiș, povestea unei campioane: De la primul contact cu vâsla la gloria primei medalii în canotaj
PERFORMANȚĂ. Simona Radiș, una dintre cele mai strălucite sportive ale României, a demonstrat că ambiția și pasiunea pot transforma visurile în realitate. Deși inițial credea că va face carieră în volei sau handbal, destinul a purtat-o spre canotaj, unde a reușit să aducă imnul României pe cele mai înalte culmi ale performanței.
Simona a devenit o figură marcantă a sportului românesc, având în palmares trei medalii olimpice: aur la Tokyo în 2020 și aur și argint la Jocurile Olimpice de la Paris. Pe lângă aceste performanțe, tânăra campioană face parte din campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, desfășurată de Fundația Dan Voiculescu, inspirând generațiile viitoare să-și urmeze visurile.
După Jocurile Olimpice de la Paris, lacul Snagov a devenit simbolul noilor triumfuri ale canotajului românesc, echipa aducând acasă cinci medalii – două de aur și trei de argint. Simona s-a întors cu două dintre ele, consolidându-și poziția ca una dintre cele mai valoroase canotoare din lume.
Drumul spre glorie al Simonei începe la doar 14 ani, când antrenorul George Bulie a descoperit-o la școala din Botoșani, în timpul unei ore de matematică. Înaltă și impunătoare, Simona a atras imediat atenția. „Căuta copii înalți. Eu eram cea mai înaltă din școală. Mi-a stârnit curiozitatea și dorința de a veni la București”, își amintește campioana.
Primul contact cu barca de dublu i-a oferit o senzație de neuitat: „Am ieșit pe apă alături de o colegă mai experimentată și mi-a plăcut foarte mult. Atunci am decis că vreau să continui acest sport.”
Prima medalie a fost un moment marcant în cariera Simonei. „La campionatul național de la Iași, am concurat într-o barcă de patru vâsle și am obținut locul 2. Eram foarte fericite pentru că am reușit să învingem o echipă mult mai experimentată. Prima medalie nu se uită niciodată.”
Însă drumul spre performanță nu a fost lipsit de provocări. Antrenamentele intense și sacrificiile au făcut-o, de multe ori, să se gândească la renunțare. „Sportul de performanță e greu. Sunt momente când corpul cedează și psihicul urmează. Însă tocmai aceste momente m-au făcut mai puternică. Îmi spun mereu: ‘Dacă eu nu pot, nu poate nimeni.’ Așa găsesc puterea să continui.”
Pe lângă cariera sportivă, Simona adoră să călătorească. Totuși, sărbătorile rămân un moment special, pe care îl petrece alături de familie, acasă, la Avrămeni. „De Crăciun voi fi cu familia. Voi mânca și cozonac, și sarmale, dar cu grijă la cantitate.”
