Soarele si Ghețarul (partea a treia)
LOVE. Oceanul era liniștit. Ghețarul se simțea deja parte din el. Chiar i se părea că e mai bine decât în lumea lui de mai demult, unde acum i se părea că era doar frig . Totuși îi lipsea ceva… Soarele nu mai trecuse de câteva zile și părea că nu mai contează pentru el. Se obișnuise cu ideea că el trebuia să lumineze întreaga lume, nu doar pe el…și chiar acceptase ideea…
După câteva zile de absență, Soarele a apărut pe cer, strălucind mai intens și mai cald decât oricând. Razele sale pătrundeau printre nori ca o mângâiere familiară, dar, în același timp, Ghețarul simțea o intensitate mai mare.
„Încă nu am terminat ceea ce am început,” a spus Soarele după o clipă de tăcere. Ghețarul, surprins, nu a putut reacționa imediat. Chiar nu se așteptase să îl vadă și mai ales să interacționeze cu el. Căldura creștea, iar el își simțea densitatea cum se transforma. În minutul următor, se simți mai ușor și începuse să se ridice încet către cer.Se simțea la fel ca atunci cănd se desprinsese de banchiză și pornise să cutreiere lumea alături de Soare. Ceva însă îl făcea să creadă din nou în el …
„Ai încredere în mine,” a continuat Soarele, cu o voce caldă și încurajatoare. „M-am întors pentru a încheia ceva ce am lăsat neterminat.”
Transformarea a fost lentă. Încet, ghețarul începu să se contopească cu atmosfera, devenind un nor pufoș, alb. Vântul îi purta forma pe cărări pe care le recunoștea, locuri de care își amintea din vremurile când era aisberg. Știa că această călătorie îl ducea spre un punct de întâlnire, o reîntregire a căror ecouri le resimțea.
Pe măsură ce noul său corp de vapori se îndrepta spre locurile cunoscute, vremea începea să devină tot mai rece. Soarele, simțind cum puterea îi slăbește, își concentra ultimii fulgi de lumină, cei care se transformau în cristale fine de zăpadă. Așezându-se pe gheața veche de sub el, ghețarul simți cum zăpada se așează lent, strat după strat, modelându-se înapoi în forma familiară.
„Oare adevărat?” gândește ghețarul, simțindu-se din nou ACASĂ. În acea îmbrățișare cu natura, se umplu de bucurie, reînvățând ce înseamnă să se simtă întreg, fericit și sigur. Privi cu admirație spre apusul de pe cer, unde razele Soarelui se amestecau cu nuanțele de roșu și portocaliu.
„Mulțumesc pentru aceast experiență minunată,” șopti ghețarul. „Te aștept cu nerăbdare peste șase luni, dar de data aceasta voi fi pregătit să mă bucur de ceea ce am, fără a încerca să schimb ceea ce ne face pe amâmdoi să fim bine.”
Cu acea promisiune în inima sa, Ghețarul își reafirmă legătura cu Soarele, știind că, deși drumul lor poate fi uneori greu, fiecare întâlnire și fiecare despărțire sunt parte dintr-o călătorie continuă de evoluție și acceptare. Și chiar dacă viețile lor sunt total diferite vor rămâme veșnic împreună în suflet uniți de aceaiați iubire unică și irepetabilă.
