Starea sectorului ONG din România – perspective și provocări în 2024
ANALIZĂ. Sectorul ONG-urilor din România se caracterizează printr-o prezență semnificativă, cu peste 127.000 de organizații înregistrate și aproximativ 127.000 de angajați în acest domeniu. Veniturile totale ale sectorului se ridică la aproximativ 21 miliarde de lei, ceea ce reprezintă aproximativ 1,51% din PIB-ul României.
Un aspect notabil este maturizarea sectorului în ultimii ani, reflectată în creșterea încrederii populației în ONG-uri, precum și în creșterea donațiilor și sponsorizărilor către acestea. Totuși, pandemia COVID-19, conflictul din Ucraina și alte provocări globale au adus și noi dificultăți pentru organizațiile neguvernamentale, inclusiv epuizarea resurselor umane și financiare și presiuni suplimentare asupra angajaților.
În ceea ce privește structura sectorului, majoritatea ONG-urilor sunt asociații, urmate de fundații și alte tipuri de organizații. Domeniile de activitate cele mai întâlnite sunt cele sociale și caritabile, urmate de cele civice, culturale, educaționale și din domeniul afacerilor și profesionale.
Veniturile ONG-urilor provin în principal din finanțări publice și private, donații și sponsorizări, iar doar aproximativ 11% din organizații obțin venituri din activități economice. Totuși, aproape o treime dintre organizații nu au înregistrat venituri deloc în 2022, iar cele mai multe au venituri relativ mici.
Sectorul neguvernamental este, de asemenea, un angajator important, oferind locuri de muncă pentru aproximativ 127.000 de rezidenți ai României. Cu toate acestea, salariile în sectorul ONG-urilor sunt, în general, mai mici decât media națională, iar mulți angajați lucrează cu mai mult de un loc de muncă, ceea ce poate duce la epuizare și stres.
Participarea cetățenilor în activitățile ONG-urilor a crescut în ultimii ani, iar un număr tot mai mare de oameni interacționează cu organizațiile neguvernamentale, fie ca donatori, fie ca beneficiari de servicii. Totuși, capacitatea sectorului de a influența agenda publică rămâne limitată, iar multe ONG-uri nu utilizează în mod activ instrumentele legale pentru implicarea civică.
Încrederea în ONG-uri rămâne relativ constantă, cu un nivel de aproximativ 50% încredere din partea populației, dar există diferențe semnificative în funcție de vârstă și nivel de educație. Tinerii și cei cu niveluri mai ridicate de educație au tendința să aibă o încredere mai mare în ONG-uri.
Sectorul ONG-urilor din România are o prezență semnificativă și joacă un rol important în societate, dar se confruntă și cu numeroase provocări legate de resurse, salarii, participare civică și influență în politicile publice.
