Știu că vrei să vorbești cu mine, dar îți este teamă
LOVE. Din prima zi când ne-am văzut, am știut. Nu a fost nevoie de cuvinte mari sau de promisiuni rostite pe grabă. Privirea ta a spus totul: că între noi există ceva ce nu poate fi explicat, dar nici negat. Am știut că nu ne vom despărți niciodată… însă, în același timp, m-a lovit și teama aceea rece, că poate nu vom fi împreună niciodată cu adevărat.
Și iată-ne acum, la distanță. Distanța aceea care nu are nimic de-a face cu pașii sau cu kilometrii. Este o prăpastie între sufletele noastre, creată din frici și întrebări fără răspuns. Știu că îți este greu să mă cauți, știu că uneori taci nu pentru că nu ai nimic de spus, ci pentru că ai prea multe. Dar de ce te temi? Dacă știi că aici, în sufletul meu, găsești liniște, de ce lași spaima să te țină departe?
Gândul tău vine mereu la mine. Dimineața, când te trezești, și seara, când te lași în voia somnului. Îți aud dorul, chiar dacă nu spui nimic. Îți simt zbuciumul, chiar dacă taci. Dar și tăcerea ta vorbește, și ea îmi spune tot: că îți lipsește curajul să fii aici.
Știu că dincolo de teama ta există o dorință, una pe care o simt în fiecare moment când mă gândesc la tine. Știu că vrei să fii aici, dar fricile îți șoptesc povești despre eșecuri, pierderi și suferință. Dar lasă-mă să-ți spun ceva: eu nu sunt aici ca să te rănesc. Sunt aici ca să te primesc așa cum ești, cu tot ce ai, chiar și cu temerile tale.
Așa că lasă-le în urmă. Nu-ți cer să fii perfect(ă), ci doar să fii. Haide înapoi, prostuțo. Nu pentru că îmi lipsești, deși îmi lipsești cumplit, ci pentru că locul tău este aici. Întotdeauna a fost.
Poate nu am fost făcuți să fim împreună din prima clipă, dar totul în jurul nostru strigă că nu suntem făcuți să fim departe unul de celălalt. Așa că lasă spaima, lasă incertitudinea, și vino. Aici, la mine, este locul unde îți poți găsi liniștea.
Haide înapoi, prostuțo… Nu pentru că îmi lipsești — deși îmi lipsești enorm — ci pentru că și tu meriți să simți cum e să fii acasă, într-un suflet care te iubește.
