Studiul China care a zguduit lumea nutriției: între mit și adevăr!
STUDIU. Anul 2006 a marcat un eveniment care a zguduit lumea nutriției: lansarea cărții The China Study de T. Colin Campbell. Tipărită de o mică editură cunoscută pentru alte ’capodopere științifice’ – The Psychology of the Simpsons și You Do Not Talk About Fight Club, cartea lui Campbell a ajuns rapid în circuitul bazat pe recomandări și a urcat rapid către statutul de bestseller, cu vânzări care au grijă de jumătate de milion de exemplare până în prezent.
Studiul China a fost o cercetare epidemiologică a dietei și sănătății desfășurate în sate din întreaga China și este prezentată ca „cea mai cuprinzătoare cercetare asupra nutriției efectuate vreodată.” Principala teză a cărții este că am putea preveni sau sănătatea majoră bolilor (boli de inimă, cancer, diabet, boli autoimune, boli ale oaselor, rinichilor, ochilor și alte boli) prin adoptarea unei diete bazate pe alimente integrale de origine vegetală, reducerea drastică a aportului de proteine și evitarea completă a consumului de carne și produse lactate.
Referințe problematice:
În primul capitol se găsește afirmația:
’Boala de inimă poate fi prevenită și poate fi reversibilă printr-o dietă sănătoasă.’
Notele de subsol listau două referințe care susțin această afirmație. Prima referință nu se referă doar la dieta, ci la o combinație de mai multe intervenții de stil de viață (programul intensiv al lui Dean Ornish).
28 de pacienți au fost asignați grupului experimental (dietă vegetariană săracă în grăsimi, renunțarea la fumat, antrenament de gestionare a stresului și exerciții moderate), iar 20 la grupul de control cu îngrijiri obișnuite. Grupul experimental a avut o îngustare mai mică a calibrului arterelor.
A doua referință era un studiu asupra a 22 de pacienți cu boli severe de inimă dintr-o singură practică a unui medic. Boala lor a fost oprită sau inversată pe o perioadă de 5 ani nu doar prin dietă, printr-o combinație de dietă cu conținut foarte scăzut de grăsimi și medicamente de scădere a colesterolului. Aceste studii au fost publicate în 1990 și 1995 și nu au fost replicate, fiind studii preliminare mici, de genul celor care ar trebui folosite doar pentru a ghida cercetări ulterioare, nu tipul de studii definitive care pot ghida deciziile clinice.
Niciuna dintre referințe nu susține afirmația că dieta ( fără medicație de fond) Poate inversa evoluția bolilor cardiovasculare, și niciuna dintre ele nu are legătură cu prevenirea bolii de inimă – toți subiecții din ambele studii aveau deja boala.
Acest lucru nu a fost o neglijență izolată, ci parte a unui tipar. De exemplu, Campbell afirmă că dieta este un tratament eficient pentru melanom și susține această afirmație citând un studiu din Tijuana al discreditatului protocol Gerson, care include clisme cu cafea și alte intervenții non-dietetice.
Pacienții presupus vindecați de cancer prin această căutare au fost urmăriți de un naturopat care a constatat că, la 5 ani după, toți, mai puțin unul, muriseră de cancer și singurul supraviețuitor nu era fără cancer.
De fapt, există câteva referințe mai credibile listate pe PubMed care sugerează că o dietă săracă în grăsimi ar putea fi benefică pentru melanom. De ce autorul nu a citat aceste studii?
Citările neglijente precum acestea nu infirmă teza autorului, dar pun sub semnul întrebării rigurozitatea științifică.
Studiul China
Studiul China a implicat 100 de adulți în fiecare dintre cele 65 de județe din China. Au fost studiați doar cei cu vârste cuprinse intre 35 si 64 de ani; pentru ratele de mortalitate, au eliminat certificatele de deces ale celor peste 64 de ani ca fiind „nesigure”. Ei au reunit probe de sânge de la toți cei dintr-un sat, astfel încât să aibă mostre suficient de mari pentru a măsura peste 109 indicatori nutriționali, virali, hormonali și de altă natură în sânge. Ei au măsurat, de asemenea, 24 de factori urinari, rate de mortalitate pentru mai mult de 48 de boli, 36 de constituenți ai alimentelor, 36 de aporturi de nutrienți și alimente, 60 de factori de dietă și stil de viață și 17 factori geografici și climatici. În total, au studiat 367 de variabile și au făcut 8.000 de corelații.
Chinezii mănâncă mult mai puține proteine de origine animală decât americanii și mult mai puține proteine totale decât chiar și vegetarienii americani. Ei mănâncă mai multe calorii per kilogram corp decât americanii, aparent fără creștere în greutate, chiar și în rândul subgrupului de chinezi care erau mai puțin activi fizic (Campbell atribuie acest lucru termogenezei din metabolismul carbohidraților în comparație cu metabolismul proteinelor și susține că vegetarienii se simt mai energici).
Ei au descoperit că nivelurile de colesterol la chinezi sunt mult mai mici decât nivelurile la popoarele occidentale și scad pe măsură ce cantitatea de proteine din dietă scade. Ei au descoperit o relație puternică doză-efect între cantitatea de proteine animale din dietă și ratele multor boli precum bolile de inimă și cancerul.
Studiul real din China a arătat că alimentele de origine animală sunt asociate cu boli?
În cadrul unui studiu de o asemenea amploare s-au găsit în mod inevitabil unele legături contradictorii și non-cauzale, Campbell afirmă în cartea sa că datele au îndreptat, în general, într-o singură direcție: „Oamenii care au mâncat cele mai multe alimente de origine animală au suferit cea mai mare boală cronică” și „Oamenii care au mâncat cele mai multe alimente pe bază de plante au fost cei mai sănătoși și au avut tendința de a evita bolile cronice.”
Deși, după cum se aude în inimile statisticienilor de pretutindeni – corelația nu este egală cu cauzalitatea, aceste asocieri, împreună cu celelalte cercetări ale lui Campbell, ar trebui să demonstreze convingător faptul că alimentele de origine animală sunt dăunătoare în mod legitim.
Se pare că această concluzie se bazează, în mare parte, pe variabile sanguine nesigure, mai degrabă decât pe alimente reale. În cartea sa, Campbell afirmă că el și echipa sa de cercetare „au descoperit că unul dintre cei mai puternici predictori ai bolilor occidentale a fost colesterolul din sânge” și continuă să trateze colesterolul ca un reprezentant pentru consumul de hrană pentru animale. Datele din China Study au găsit asocieri între colesterol și multe tipuri de cancer, precum și aportul de colesterol și proteine animale, ceea ce implică faptul că proteinele animale și aceleași tipuri de cancer trebuie să fie ele însele strâns legate.
Dar, deoarece colesterolul din sânge poate fi afectat de o serie de factori non-dietetici și poate chiar să crească sau să scadă ca urmare a bolii, examinarea relației dintre alimente în sine și rezultatele sănătății este probabil să fie mai informativă decât utilizarea colesterolului ca un surplus de muncă, volubil. intermediar.
Relația directă dintre proteinele animale și boli nu este discutată în Studiul China dintr-un motiv monumental: această relație nu există. O examinare a datelor originale din China Study arată practic nicio corelație semnificativă statistic între orice tip de cancer și aportul de proteine animale. Doar proteinele din pește corelează pozitiv, dar probabil non-cauzal, cu un număr mic de cancere: cancerul nazofaringian, o boală rară care lovește doar unul din șapte milioane de oameni; cancer la ficat, care apare în regiunile consumatoare de pește, deoarece aflatoxina proliferează în zonele umede din apropierea apei.
În mod ironic, atunci când ne uităm la proteinele vegetale – despre care Studiul China susține atât de energic protejează împotriva cancerului – găsim de aproape trei ori mai multe corelații pozitive cu diferite tipuri de cancer decât cu proteinele animale, inclusiv cancerul de colon, cancerul rectal și cancerul esofagian. De asemenea, pentru bolile de inimă și accident vascular cerebral, proteinele din plante au o corelație pozitivă, în timp ce proteinele animale și proteinele din pește au corelații negative sau aproape neutre – ceea ce înseamnă că consumatorii de hrană de origine animală din China rurală, dacă este ceva, suferă de mai puține boli cardiovasculare decât cei vegetarieni.
Esențialul
În ciuda popularității sale în creștere, Studiul China este, în multe privințe, mai mult o operă de ficțiune decât un Sfântul Graal al nutriției. Cartea a dat naștere la o serie de mituri despre pericolele proteinelor animale și despre adevăratele rezultate ale Studiului China însuși – mituri care se prăbușesc cu ușurință sub ochii unui cercetător.
Dacă există ceva pozitiv de reținut din cele patru sute șaptesprezece pagini ale cărții, este promovarea unei diete fără uleiuri vegetale rafinate, a siropului de porumb bogat în fructoză, a cerealelor rafinate și a altor produse industriale care tind să înlocuiască mâncarea “adevarată”.
