Subocuparea și forța de muncă potențială adițională: provocări pentru piața muncii din România
JOB. Piața muncii din România se confruntă cu o problemă complexă, evidențiată de datele Institutului Național de Statistică (INS), care arată că peste 200.000 de români inactivi sunt dornici să lucreze, dar nu își căutau activ un loc de muncă sau nu erau disponibili pentru a începe să lucreze. Acești indivizi sunt clasificați în categoria “forța de muncă potențială adițională”, ceea ce indică o discrepanță semnificativă între cerințele pieței și disponibilitatea forțată de muncă.
În prezent, România se confruntă cu un număr alarmant de 464.000 de șomeri, dar statisticile pot fi înșelătoare. Dintre cei 6,1 milioane de români considerați inactivi, 203.000 nu doar că ar dori să-și găsească un loc de muncă, dar ar putea fi disponibili să lucreze, având în vedere circumstanțele potrivite. De asemenea, peste 110.000 de persoane care lucrează part-time au afirmat că doresc să muncească mai multe ore. Aceste date sugerează o realitate îngrijorătoare: “subocuparea este noul șomaj”, așa cum spun economiștii, inclusiv cei de la Bloomberg.
Un exemplu concret este cazul Marianei Ionescu, care a rămas fără loc de muncă după închiderea pensiunii la care lucra ca bucătăreasă. Cu oferte de muncă care nu se aliniază cu așteptările ei și cu opțiuni de lucru departe de casă, ea se regăsește într-o situație complicată, reprezentativă pentru multe persoane din țară. În același timp, Sergiu, un inginer cu un loc de muncă full-time într-un call-center, se simte și el subocupat, fiind că a fost nevoit să accepte un post mult sub calificarea sa.
Un aspect crucial al acestei situații îl constituie decalajul dintre numărul absolvenților cu studii superioare și locurile de muncă disponibile care cer astfel de calificări. Această problemă este agravată de evoluțiile tehnologice care înlocuiesc anumite locuri de muncă și de un sistem educațional în stagnare, care nu pregătește tinerii pentru nevoile actuale ale angajatorilor.
Statisticile relevă că majoritatea românilor din forța de muncă potențială adițională nu caută un loc de muncă activ. Aproximativ 195.000 de persoane sunt disponibile să începă să lucreze, dar nu sunt în căutarea activă a unui loc de muncă, ceea ce provoacă îngrijorări referitoare la starea pieței muncii.
Efectele subocupării sunt similare cu cele ale șomajului, având potențialul de a contribui la creșterea sărăciei. Familiile afectate de subocupare sunt nevoite să reducă consumul, ceea ce duce la o scădere a cererii pe piața de consum, încetinind astfel creșterea economică și lovind produsul intern brut (PIB). Aceasta poate provoca un cerc vicios, în care lipsa veniturilor adecvate duce la o stagnare economică mai amplă.
Dacă subocuparea persistă, lucrătorii riscă să își piardă abilitățile, ceea ce face dificilă reintegrarea lor pe piața muncii în roluri adecvate calificării lor anterioare. În concluzie, pentru a aborda eficient această provocare, este esențial ca autoritățile să colaboreze cu mediul de afaceri și cu instituțiile educaționale, pentru a crea un ecosistem care să susțină atât educația de calitate, cât și oportunitățile de angajare relevante pe piața muncii românești.
