Tânăr australian și-a proclamat propria „țară” pe un teren disputat între Croația și Serbia, susținând că vrea doar să creeze un stat funcțional
CURIOZITĂȚI. Daniel Jackson, un adolescent australian în vârstă de 20 de ani, a intrigat recent publicul și autoritățile din Balcani, proclamându-se președintele „Republicii Libere Verdis”, o entitate pe care o consideră un stat independent, situată pe o fâșie de teren nelocuită și nerevendicată oficial între Croația și Serbia.
Întreaga „țară” a lui Jackson ocupă doar 0,5 kilometri pătrați de pădure, pe o zonă cunoscută pe hărți ca „pocket three”. Aceasta se află pe malul Dunării, accesibilă doar cu barca din orașul croat Osijek. Deși nu este revendicată oficial de niciuna dintre cele două țări, autoritățile croate nu văd cu ochi buni această inițiativă. El însă afirmă că „este doar un experiment” de la vârsta de 14 ani, menționând că scopul său nu este acapararea puterii, ci crearea unui stat funcțional și democratic.
Jackson s-a autoproclamat președinte în 2019, dar ce a început ca un joc copilăresc s-a transformat într-un proiect complex: are propriul guvern, steag, monedă și peste 400 de cetățeni, selectați după criterii riguroase. Indiferent de statutul internațional, tinerelul susține că are dreptul să își continue planul, chiar dacă autoritățile croate l-au reținut și expulzat în octombrie 2023, declarând că reprezentau o amenințare pentru securitatea națională.
„Ne-au deportat, fără motiv, spunând că suntem o amenințare. Dar noi știm că avem dreptul asupra acestui teren, pentru că nu îl revendică nimeni oficial”, a afirmat Jackson. În prezent, conduce un „guvern din exil”, monitorizând situația din Serbia, unde spune că autoritățile sunt mai deschise față de inițiativa sa.
Oficial, Republica Liberă Verdis folosește euro ca monedă și are trei limbi oficiale: engleză, croată și sârbă, iar „cetățenii” primesc pașapoarte, deși Jackson avertizează că acestea nu trebuie folosite pentru călătorii. Cei care doresc să devină cetățeni trebuie să demonstreze competențe de specialitate, precum experiență în medicină sau poliție.
Deși nu este recunoscută și nu are statut legal, inițiativa tânărului continuă să atragă atenția, iar Jackson își exprimă hotărârea de a reveni pe teren, convingând că „e doar o chestiune de când, nu dacă”. Întrebat dacă are în plan să organizeze alegeri, răspunde simplu: „Dacă vom reuși, voi renunța la funcție și voi convoca alegeri.”
Despre motivație, Daniel Jackson spune că „nu caută puterea”, ci dorește să demonstreze că „se poate face și altfel”, fiind mândru de creatia sa, pe care o vede ca fiind „magică”, într-o zonă pe care nimeni nu o revendică oficial.
Până în prezent, acest fenomen pe marginea rigorii legale și a răbdării autorităților continuă să fie un exemplu de revoltă tânără și un simbol al dorinței de autonomizare în fața sistemului. Rămâne de văzut dacă proiectul său va prinde formă legală sau va rămâne, pentru mulți, doar o idee romantică a unui adolescent cu visuri mari.
