Te plac. De ce? Habar nu am. Te plac fără motiv

LOVE. Nu a existat un moment în care să decid să te plac. S-a întâmplat… și a fost suficient. Fără liste, fără explicații, fără întrebări puse în gând sau rostite cu voce tare. Nu am stat să mă gândesc ce ai, ce oferi sau de ce ar trebui să simt asta. Nu a fost o alegere… a fost o recunoaștere.

Motivul pentru care te plac? Niciunul. Și știi ceva? Asta e cel mai sincer răspuns posibil.

Pentru că atunci când îți place cineva pentru un motiv… acel motiv poate dispărea. Poate se schimbă, poate se pierde, poate nu mai e la fel. Și, fără să îți dai seama, începe să se schimbe și ceea ce simți. Nu pentru că ai devenit rece… ci pentru că ai legat un sentiment de ceva trecător.

Dar când îți place cineva fără motiv, fără condiții, fără liste și fără explicații… atunci nu mai ai ce să pierzi.

Te plac fără niciun motiv.
Te plac pentru că ești tu.
Nu pentru ce faci, nu pentru ce ai, nu pentru ce poți oferi… ci pentru felul în care exiști.

Pentru râsul tău, chiar și atunci când nu e perfect.
Pentru tăcerile tale, chiar și atunci când nu spun nimic.
Pentru imperfecțiunile tale, pentru că ele te fac real.

Adevărul e simplu și greu de acceptat pentru unii: iubirea adevărată nu vine cu explicații… vine cu liniște.

Și poate tocmai de aceea e atât de rară. Pentru că nu poate fi controlată, nu poate fi explicată și nu poate fi negociată.

Te plac fără motiv. Și tocmai de aceea… nu am niciun motiv să încetez.