„The Ghost Inside My Child” –Partea 7 – Fetița care își amintea că a fost asistentă într-un spital cuprins de flăcări
FENOMENE PARANORMALE. Avea doar 3 ani când a început să spună povești care n-ar fi avut cum să îi aparțină. Erin, o fetiță cu ochi mari și curioși, îi povestea mamei sale cu o gravitate ciudată pentru vârsta ei: „Am fost asistentă. Într-un spital. Am murit acolo… din cauza focului. Nu mai vedeam nimic. Fumul era peste tot.”
Părinții au crezut inițial că este doar imaginație, poate influențată de desene animate sau povești auzite pe undeva. Dar Erin insista. Povestea detalii cu o coerență înfricoșătoare: spunea că liftul nu funcționa, că „doctorul George” încerca să salveze o pacientă, dar flăcările au cuprins totul. Spunea că își amintește cum „mirosea carnea arsă” și că „a fost prea întuneric să mai scap”.
„Nu era vis, mami… știu că am fost acolo. Îmi amintesc cum țineam mâna unei femei și îi spuneam că totul va fi bine, dar… apoi am început să tușesc și să văd doar fum. N-am mai putut ieși.”
Totul părea ireal. Dar mama ei a început să cerceteze. A descoperit că, în anii ‘70, într-un oraș din statul New York, un incendiu devastator a mistuit un spital vechi, omorând mai multe asistente, una dintre ele numindu-se chiar Erin S.. În rapoartele de atunci se menționează că femeia a murit în lift, încercând să coboare pentru a evacua pacienții de la etajele superioare.
Erin, fetița, nu avea cum să știe aceste lucruri. Nu erau publice. Nu existau documentare sau articole recente. Totuși, ea le povestea la 3 ani cu precizia cuiva care a fost acolo.
Cazul a apărut în seria „The Ghost Inside My Child”, unde specialiști în traume, spiritualitate și psihologie infantilă încearcă să dea o explicație acestor relatări tulburătoare. Unii le pun pe seama reîncarnării. Alții vorbesc despre memorii colective sau despre felul în care subconștientul se poate ancora în evenimente nerezolvate din trecutul altora.
Dar, indiferent de explicație, ceva este sigur: Erin nu inventa. Trăia ceva ce nu putea fi al ei. O memorie străină, dar viscerală, dureroasă, trăită de parcă ar fi fost a ei.
