Tradiții și superstiții de Marțea Albă, în Săptămâna Luminată: Ziua uscării și sfărâmării Sfântului Agneț
SĂRBĂTOARE. În Sfânta și Marea Duminică a Paștilor, creștinii ortodocși prăznuiesc Învierea Domnului nostru Iisus Hristos – cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Bucuria Învierii nu se încheie însă odată cu ziua de Paște. Ea se prelungește în întreaga Săptămână Luminată, o perioadă de sărbătoare și har, în care credincioșii trăiesc bucuria biruinței vieții asupra morții. Primele trei zile – Duminica, Lunea și Marțea – sunt considerate cele mai importante, fiind încărcate de tradiții, semnificații și obiceiuri transmise din generație în generație.
Marțea Albă, cunoscută drept a treia zi de Paște, este o zi specială, în care rânduielile bisericești și tradițiile populare se împletesc într-un mod aparte.
În această zi, nu se lucrează, mai ales în gospodărie sau la câmp. Se crede că munca adusă în Marțea Albă poate strica liniștea casei și poate aduce ghinion peste an. Este o zi a comuniunii și a recunoștinței, în care femeile oferă de pomană pască, ouă roșii și vin roșu – rămase de la masa de Paște – pentru sufletele celor adormiți.
Un alt obicei important este întoarcerea vizitelor făcute în prima zi de Paști. Familiile merg din nou la rude, nași sau fini, în spiritul prieteniei și al bucuriei pascale. În unele zone, această zi este cunoscută și ca ziua „Umblatului cu pasca”, când oamenii cutreierau satele vestind Învierea și împărțind bucate sfințite.
Tot în Marțea Albă, în unele regiuni ale țării, ouăle se ciocnesc în moduri mai puțin obișnuite, „dos cu dos” sau „coastă cu coastă”, un gest simbolic ce aduce noroc și sănătate.
Un moment important al acestei zile, cu o profundă încărcătură spirituală, este uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneț – pâinea sfințită în cadrul Liturghiei din Joia Mare, folosită pentru împărtășirea celor bolnavi sau a celor care nu pot participa la Sfânta Liturghie. După o rânduială specială, Agnețul este uscat, sfărâmat și așezat într-un chivot, păstrat pe Sfânta Masă din Altar pe parcursul întregului an.
Miercurea din Săptămâna Luminată, cunoscută în unele părți drept „Sfânta Mercurie”, este marcată de o interdicție a muncii, dar numai pentru femei. Se spune că dacă o femeie muncește în această zi, atrage „nunta șoarecilor” – un semn de invazie a rozătoarelor și lipsuri în gospodărie.
Joia Luminată, numită și „Joia Verde” sau „Joia Rea”, este închinată roadelor pământului. Este o zi în care se binecuvântează grânele, grădinile și livezile. Se evită lucrul, pentru a nu atrage seceta sau dăunătorii. În unele zone, se oficiază un ritual al morților: se cară 44 de găleți de apă, se aprind lumânări și se varsă apa într-o fântână din curte, ca ofrandă pentru sufletele celor plecați.
Vinerea din Săptămâna Luminată, cunoscută ca „Vinerea Scumpă” sau „Fântănița”, este ziua Izvorului Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Legendele spun că într-o astfel de zi, Fecioara Maria a săpat o fântână cu apă dătătoare de viață, care se arată o singură dată pe an, în această zi sfântă.
Marțea Albă și întreaga Săptămână Luminată sunt mai mult decât o prelungire a Paștelui – sunt o chemare la curăție, la bucurie și la comuniune. Rădăcinile acestor zile în spiritualitatea creștină și în obiceiurile populare ne arată cât de profund este legătura dintre credință și viața de zi cu zi în cultura românească.
