Troll, automobilul cu care Norvegia a visat să intre în lumea constructorilor auto

RETRO AUTO. În anii ’50, într-o mică localitate norvegiană, câțiva ingineri au încercat să transforme un coupé cu caroserie din fibră de sticlă într-o mașină de serie. Se numea Troll și avea să rămână una dintre cele mai rare apariții din istoria automobilului european.

Povestea a început în 1956, la Lunde, în regiunea Telemark. În fruntea proiectului se afla Per Kohl-Larsen, care, alături de doi colaboratori, își propusese să ofere Norvegiei un automobil propriu. Numele ales venea din folclorul nordic, însă mașina nu avea nimic din înfățișarea înfricoșătoare a creaturilor legendare. Era mică, joasă și avea forme rotunjite, cu aerul unui coupé cochet.

Caroseria cu două uși era realizată din poliester armat cu fibră de sticlă, o soluție încă neobișnuită în industria auto a vremii. Materialul permitea construirea unei mașini ușoare și elimina problema ruginii la nivelul panourilor exterioare, un avantaj deloc neglijabil în climatul norvegian. Formele de fabricație proveneau din Germania, de la constructorul Hanns Trippel, și fuseseră adaptate pentru proiectul Troll. Automobilul măsura aproximativ 3,85 metri lungime și cântărea în jur de 700 de kilograme.

Sub această înfățișare norvegiană se găsea mecanică germană. Șasiul provenea de la Gutbrod Superior și fusese prelungit cu 15 centimetri. Motorul Gutbrod, în doi timpi, răcit cu apă, avea aproximativ 700 cmc și dezvolta 30 de cai-putere. Puterea ajungea la roțile din față printr-o cutie manuală cu trei trepte. Pentru greutatea redusă a mașinii, performanțele promise erau ambițioase: o viteză maximă de aproximativ 130 km/h.

Un detaliu surprinzător era alimentarea prin injecție directă de benzină Bosch. Astăzi o asociem cu automobile moderne, dar Troll utiliza această tehnologie în urmă cu aproape șapte decenii. Reglarea instalației s-a dovedit însă dificilă, iar pe unele exemplare injecția a fost înlocuită cu un carburator.

Interiorul era simplu și conceput pentru două persoane, cu posibilitatea de a găzdui și doi copii în spate. Nu era o mașină de lux, ci încercarea de a combina aspectul unei sportive cu utilitatea unui automobil mic de familie. Ușile articulate în partea din spate ofereau o deschidere generoasă, facilitând accesul în habitaclu.

Entuziasmul nu a fost suficient pentru a susține fabrica. Banii au lipsit încă de la început, iar dificultățile de finanțare și restricțiile privind vânzarea automobilelor pe piața norvegiană au împiedicat dezvoltarea proiectului. La începutul anului 1958, activitatea s-a oprit. Au rămas doar câteva exemplare, numărul exact al mașinilor finalizate în fabrică fiind încă discutat în documentările istorice.

Troll nu a ajuns să umple șoselele și nici să transforme Norvegia într-o putere a industriei auto. A rămas însă mărturia unei ambiții curajoase: aceea de a construi ceva propriu într-o lume dominată deja de constructori mari. Iar uneori, tocmai mașinile care nu au reușit să devină obișnuite sunt cele ale căror povești merită redescoperite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare