Tupolev Tu-144: o legendă supersonică

TEHNOLOGIE. Tupolev Tu-144 a fost unul dintre cele mai ambiţioase proiecte aeronautice din perioada Războiului Rece, fiind considerat un simbol al ingineriei sovietice şi al competitivităţii cu Occidentul. Acest avion supersonic, cunoscut şi sub numele de „Concorde-ul sovietic”, a fost conceput pentru a rivaliza cu celebrul Concorde al alianţei franco-britanice, marcând un capitol important în istoria aviaţiei.
Dezvoltare şi caracteristici tehnice
Proiectarea Tupolev Tu-144 a început în anii 1960, sub conducerea biroului de proiectare Tupolev. Avionul a efectuat primul său zbor pe 31 decembrie 1968, devenind primul avion supersonic de pasageri care a zburat, înaintea Concorde-ului, care şi-a făcut debutul în martie 1969.
Cu o lungime de 65,5 metri şi o anvergură a aripilor de 28,8 metri, Tu-144 era capabil să atingă viteze de până la Mach 2,2 (aproximativ 2.430 km/h). Propulsat de patru motoare turbojet Kuznetsov NK-144, avionul putea transporta până la 140 de pasageri, în funcţie de configuraţie.
Tu-144 se remarca prin forma sa aerodinamică şi aripile delta, similare celor ale Concorde-ului. Totuşi, o diferenţă notabilă era reprezentată de „canardurile” retractabile de pe fuzelaj, care ajutau la stabilitatea şi controlul aeronavei în timpul decolării şi aterizării.
Performanţe şi utilizare
Deşi avea un potenţial tehnic impresionant, Tu-144 s-a confruntat cu numeroase provocări. Primul zbor comercial a avut loc în 1975, pe o rută cargo între Moscova şi Alma-Ata (actualul Almatâ, Kazahstan). Zborurile de pasageri au început în 1977, dar au fost de scurtă durată. Până în 1978, doar 55 de zboruri comerciale au fost efectuate, majoritatea fiind între Moscova şi Alma-Ata.
Problemele tehnice, costurile ridicate de operare şi consumul mare de combustibil au contribuit la retragerea rapidă a avionului din serviciul comercial. De asemenea, un accident tragic în timpul Salonului Aeronautic de la Paris, în 1973, a afectat percepţia publicului asupra siguranţei avionului.
Moştenire şi influenţă
Doar 16 exemplare ale Tupolev Tu-144 au fost construite, iar multe dintre ele au fost utilizate în scopuri de testare şi cercetare în anii 1980 şi 1990. Un exemplu notabil este utilizarea Tu-144 într-un proiect comun ruso-american, într-o colaborare cu NASA, pentru studii privind zborurile supersonice.
Deşi nu a avut succesul comercial dorit, Tu-144 rămâne un simbol al ambiţiei tehnologice sovietice şi al dorinţei de a demonstra că URSS putea concura cu Occidentul. Astăzi, câteva exemplare sunt expuse în muzee, servind drept mărturie a unei epoci în care competiţia în domeniul aviatic era la apogeu.
Tupolev Tu-144 continuă să fascineze pasionaţii de aviaţie, fiind o dovadă a capacitaţii umane de a depăşi limitele tehnologiei şi de a explora noi frontiere.