Un animal rar care a trăit în România în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu

ISTORIE. Un animal rar care a trăit în România în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, vulpea argintie, a fost în centrul atenției, fiind dorită în special de cei înstăriți din societatea de atunci. Aceste creaturi cu blana prețioasă au fost căutate intens în perioada comunistă, inclusiv prin intermediul unei ferme comerciale specializate în creșterea lor.
Vulpile argintii, datorită frumuseții și rarității blănii lor, au devenit o alegere apreciată de înstăriți, care doreau să dețină articole vestimentare de lux. Într-adevăr, acestea au fost transformate în haine scumpe și căutate de cei aflați în poziții de privilegiu social. O fermă comercială a fost chiar dedicată exclusiv creșterii acestor animale pentru a satisface cererea pentru blană.
Cu toate acestea, odată cu închiderea fabricii și a activităților legate de animalele de blană în România, domeniul a dispărut practic din peisajul țării noastre. Ultimul director al Stațiunii de Cercetări pentru Creșterea Animalelor de Blană a subliniat că această perioadă a reprezentat încheierea unei epoci în ceea ce privește industria blănurilor.
Chiar și Casa Regală de la Sinaia a avut vulpi argintii, însă această afacere s-a închis după război, iar animalele au fost redirecționate către alte centre de creștere.
Înainte de Revoluția din 1989, existau în jur de 30 de ferme de vulpi argintii, unele dintre ele fiind mixte, includând și nurci. Totuși, intrarea României în Uniunea Europeană în 2007 a schimbat drastic perspectivele pentru astfel de ferme.
Un moment semnificativ a fost închiderea celei mai mari ferme de vulpi argintii din țară, din Răcăciuni, care găzduia peste 20.000 de animale. Din cauza dificultăților în obținerea hranei adecvate și a problemelor de sănătate care au afectat industria, fermele au început să se închidă într-un ritm accelerat.
În concluzie, vulpile argintii au reprezentat o prezență rară și prețioasă în România pe vremea regimului comunist, fiind căutate pentru blănurile lor deosebite. Cu toate acestea, odată cu schimbările sociale și economice, această industrie a dispărut, lăsând în urmă o amintire a unei perioade diferite din istoria țării noastre.