Un bolid a traversat cerul României cu aproape 245.000 km/h. Dâra luminoasă a persistat peste cinci minute

FENOMEN ASTRONOMIC. Trei secunde de lumină intensă și o urmă care a rămas pe cer minute întregi. Un fragment de cometă a traversat sudul Republicii Moldova și sud-estul României în noaptea de 15 spre 16 octombrie, într-un spectacol surprins de unsprezece camere ale rețelei ROVIMEN.
Fenomenul s-a produs la ora locală 01:51, când bolidul a devenit vizibil la aproximativ 154 de kilometri altitudine, deasupra sudului Republicii Moldova. De acolo, s-a deplasat spre sud-vest cu o viteză de circa 68 de kilometri pe secundă, echivalentul a 244.800 de kilometri pe oră. Traversarea luminoasă a durat aproximativ trei secunde, suficient însă pentru ca aparatura de monitorizare să înregistreze traseul și schimbările de strălucire.
Cele unsprezece camere care au surprins evenimentul sunt amplasate în zece stații, distribuite pe o zonă întinsă de la Cluj, în vest, până la Cahul, în est. Înregistrările au permis urmărirea bolidului pe măsură ce cobora prin atmosferă, până la dispariția sa deasupra județului Ialomița.
Pe traseu s-au produs două intensificări ale luminii, prima la aproximativ 98 de kilometri altitudine, iar cea de-a doua la circa 86 de kilometri. Fenomenul luminos s-a încheiat la 65 de kilometri deasupra solului. Analiza prezentată pentru acest eveniment indică faptul că materialul nu a supraviețuit traversării atmosferei până la suprafața Pământului, astfel că nu au rezultat fragmente de meteorit care să poată fi găsite la sol.
Spectacolul a continuat însă după dispariția bolidului. În urma sa a rămas o dâră luminoasă persistentă, pe care vânturile de la altitudini mari au deformat-o treptat, răsucind-o în bucle. Trei dintre camere au urmărit această urmă timp de peste cinci minute, mult după cele câteva secunde în care obiectul brăzdase cerul.
Datele despre traiectorie indică o origine cometară. Înainte de întâlnirea cu Pământul, fragmentul se deplasa pe o orbită retrogradă, adică în sens opus celui în care majoritatea planetelor se rotesc în jurul Soarelui. Orbita era puternic înclinată și se întindea către regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar.
Un detaliu aparte îl reprezintă forma acestei orbite, aflată aproape de granița dintre o traiectorie extrem de alungită, legată gravitațional de Soare, și una nelegată. Această caracteristică nu stabilește, în sine, o proveniență din afara Sistemului Solar, dar adaugă un element de interes întâlnirii surprinse de camere.
Pentru un fragment venit din regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, trecerea prin atmosfera terestră s-a încheiat în numai câteva secunde. Urma sa luminoasă a rămas însă suspendată deasupra regiunii minute întregi, schimbându-și forma sub acțiunea vânturilor.




