Un român muncitor în construcții din Elveția câștigă 4.000 de euro pe lună, dar locuiește în adăpost

DIASPORA. Într-o poveste care ilustrează paradoxurile economice ale mobilității forțate, un român de 48 de ani, care lucrează legal în domeniul construcțiilor în Zürich, Elveția, se confruntă cu o realitate sumbră: deși câștigă peste 4.000 de euro pe lună, este nevoit să trăiască pe stradă. Această situație se datorează căutării dificile a unei locuințe accesibile în unul dintre cele mai costisitoare orașe din lume, unde condițiile de închiriere impuse de elvețieni sunt extrem de stricte.
Românul lucrează pe șantiere, adesea având contracte temporare de muncă ce durează câte trei luni. Deși legislația elvețiană permite cetățenilor străini să se angajeze fără permis de ședere pentru perioade limitate, lipsa acestui document face aproape imposibilă închirierea unei locuințe. Deși ar putea opta pentru închirierea unei camere, costurile ar depăși oricum venitul său lunar, de aproximativ 4.000 de franci elvețieni.
„Lucrez pe șantiere, când aici, când acolo. Câștig bani, dar fără un contract de muncă permanent este imposibil să găsesc unde să locuiesc în Zürich. De aceea dorm afară,” declară românul. Astfel, el a ajuns să se adăpostească sub streașina unei toalete publice din centrul orașului, în cele trei luni petrecute anual în Elveția.
Chiar dacă ar fi tentat să închirieze o cameră într-un hotel sau hostel, costurile ar fi prohibitive, depășind cu mult venitul său anual. „Am acasă o soție și un copil. După trei luni, iau banii acasă și trăim din ei,” adaugă el, subliniind nevoile familiei sale și realitatea dură a traiectoriei sale profesionale.
Românul trăiește într-o zonă în care își caută adăpost multe persoane străine care lucrează ca livratori de mâncare și nu beneficiază de un venit constant. Aceasta poveste scoate în evidență nu doar dificultățile cu care se confruntă muncitorii migranți, ci și complexitatea problemelor de locuire în orașe cu costuri ridicate, precum Zürich.
Această situație tragică servește ca un apel la conștientizare asupra provocărilor cu care se confruntă mulți muncitori străini și necesitatea unor soluții mai eficiente în domeniul locuirii, pentru a asigura o viață decentă tuturor celor care contribuie la economia unei țări.