Un sanctuar vechi de 2.000 de ani este amenințat de schimbările climatice. Arheologii încearcă să salveze vestigiile zeiței Sequana
ARHEOLOGIE. În inima regiunii franceze Côte-d’Or, într-un cătun cu doar câteva zeci de locuitori, arheologii au reluat în această lună cercetările la unul dintre cele mai fascinante situri religioase ale Antichității. Este vorba despre sanctuarul dedicat zeiței Sequana, aflat la izvoarele râului Sena.
Reluarea săpăturilor vine după aproape șase decenii de la ultima campanie arheologică importantă, desfășurată în 1967. De atunci, vegetația, eroziunea și trecerea timpului au modificat considerabil aspectul sitului, iar specialiștii se tem acum că un nou pericol amenință vestigiile: schimbările climatice.
Timp de aproape două milenii, apa subterană și nivelul constant de umiditate au contribuit la conservarea unor obiecte extrem de fragile, inclusiv elemente din lemn, rar întâlnite în siturile arheologice europene. Astăzi însă, perioadele tot mai frecvente de secetă determină scăderea pânzei freatice, iar acest echilibru natural începe să se destrame.
Arheologii avertizează că obiectele care au rezistat aproape 2.000 de ani datorită condițiilor speciale de conservare ar putea suferi degradări rapide dacă solul continuă să se usuce.
Primele lucrări din cadrul noii campanii au scos deja la lumină rămășițele unui bazin săpat în stâncă și fragmente ale unei vechi instalații asociate sursei sacre. Cercetătorii încearcă acum să documenteze și să protejeze aceste structuri înainte ca deteriorarea lor să devină ireversibilă.
În perioada galo-romană, sanctuarul era unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din regiune. Mii de oameni veneau aici pentru a se ruga și pentru a aduce ofrande zeiței Sequana, considerată protectoarea apelor și a sănătății. Pelerinii sperau să obțină vindecări și protecție divină, iar în schimb lăsau diverse obiecte votive.
De-a lungul timpului, arheologii au descoperit aproape o mie de astfel de ofrande în sit, iar alte peste o mie sunt păstrate în colecțiile muzeale din Dijon. Concentrația de artefacte este una dintre cele mai mari întâlnite într-un sanctuar antic din Franța.
Totuși, unul dintre cele mai importante mistere nu a fost încă rezolvat. Specialiștii încearcă să afle dacă sanctuarul exista încă din perioada galică, înainte de cucerirea romană. Numele zeiței și al râului sunt de origine celtică, însă până în prezent majoritatea dovezilor arheologice descoperite aparțin epocii romane.
Pentru a răspunde acestor întrebări, cercetătorii au lansat un proiect de patru ani care urmărește atât studierea sitului, cât și protejarea sa împotriva efectelor schimbărilor climatice. Inițiativa beneficiază de sprijinul autorităților franceze și al unor instituții culturale importante.
Interesul pentru zeița Sequana a crescut și după Jocurile Olimpice de Vară 2024, când figura sa a fost evocată simbolic în cadrul unor momente artistice dedicate istoriei și identității Franței.
Pentru arheologi, miza este acum dublă: descoperirea unor răspunsuri despre originile sanctuarului și salvarea unor vestigii unice înainte ca efectele schimbărilor climatice să le distrugă definitiv. Într-un loc unde apa a protejat trecutul timp de două milenii, lipsa ei riscă să devină cel mai mare dușman al istoriei.
