Universitatea Babeș-Bolyai: 105 ani de traditie și inovație academică
ANIVERASRE. După unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei și Banatului cu România în 1918, țara a trecut printr-o serie de reforme pentru a integra noile teritorii și a adapta instituțiile de învățământ la standardele naționale. Universitatea Maghiară din Cluj și Universitatea Germană din Cernăuți au fost printre primele instituții supuse acestor transformări, având un rol central în procesul de integrare academică și culturală a noilor regiuni.
Transformarea Universității Maghiare din Cluj
Conform decretului regal nr. 4.090 din 12 septembrie 1919, Universitatea Maghiară din Cluj a fost transformată într-o universitate românească începând cu 1 octombrie 1919. Noua instituție a fost organizată în patru facultăți: Drept, Medicină, Științe și Litere și Filosofie. Salariile și indemnizațiile cadrelor didactice și ale personalului administrativ au fost aliniate la cele ale universităților din București și Iași, reflectând astfel standardele naționale.
Inaugurarea și impactul regal
Universitatea din Cluj a fost inaugurată oficial la 1 februarie 1920, în prezența regelui Ferdinand I și a reginei Maria. În fața unei audiențe impresionante, regele Ferdinand a subliniat importanța acestei transformări, menționând că trecutul stăpânirii ungurești a lăsat o amprentă adâncă asupra românilor din Cluj. Cu acest prilej, suveranul a acordat un fond de 400.000 lei pentru înființarea unui institut dedicat studiului istoriei românilor, considerată a fi fost „vitreg tratată sub stăpânirea trecută” (conform Istoria Românilor. România Întregită (1918-1940)).
Perioada interbelică și dezvoltarea instituțională
În octombrie 1927, universitatea clujeană a fost redenumită “Universitatea Regele Ferdinand I”, în onoarea primului rege al României Mari. Perioada 1919-1932 a fost una de expansiune și diversificare academică, cu crearea de institute, laboratoare și catedre care au consolidat prestigiul instituției. Printre aceste noi realizări se numără Institutul de Speologie, condus de Emil Racoviță, Grădina Botanică sub direcția lui Alexandru Borza, și Muzeul Limbii Române coordonat de Sextil Pușcariu.
Provocări și schimbări în perioada războiului și postbelică
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, partea de nord a Transilvaniei, inclusiv Clujul, a fost cedată Ungariei. Universitatea “Regele Ferdinand I” s-a mutat temporar la Sibiu și Timișoara. După restaurarea administrației românești în 1945, universitatea a revenit la Cluj, dar a fost supusă unor epurări masive ale cadrelor didactice pe motive politico-ideologice. În aceeași perioadă, prin decretul nr. 407 din 29 mai 1945, s-a înființat Universitatea Bolyai, dedicată studiilor în limba maghiară, în onoarea matematicienilor Farkas și János Bolyai.
Unificarea și evoluția recentă
În 1959, universitățile românească și maghiară din Cluj au fost unite, formând Universitatea “Babeș-Bolyai”. Aceasta a debutat în septembrie 1959 și a avut șase facultăți: Matematică și Fizică, Chimie, Științe Naturale-Geografie, Filologie, Științe Juridice și Istorie și Filosofie. Primul rector al noii instituții a fost profesorul Constantin Daicoviciu. Astăzi, Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca continuă să fie un centru de excelență academică, păstrând moștenirea și tradiția celor peste 150 de ani de istorie educațională.
