Urăsc pentru că am iubit….
LOVE. Există o legătură tăcută și profundă între cele mai intense trăiri ale noastre: iubirea și ura. Poate părea un paradox, dar tocmai capacitatea noastră de a iubi naște și capacitatea de a urî. Pentru că nu am putea urî lucrul de care nu ne pasă. Nu am putea simți durere dacă nu am simțit vreodată dragoste.
Ne place să credem că iubirea e pură, că ura e o eroare. Dar adevărul e crud: urăsc pentru că am iubit. Iubirea mi-a săpat în suflet șanțuri atât de adânci încât, când a curs sânge în ele, nu am mai știut dacă strig de durere sau mă rog să nu uit că am simțit.
Fără iubire, ura nu ar exista. Nu urâm golul. Urâm ceea ce cândva am strâns la piept cu toată ființa noastră. Urâm ceea ce a fost viață în noi și acum doare pentru că există.
La fel, fără viață, moartea ar fi o glumă nesemnificativă…ar fi ceva ce nu ar putea exista . Moartea doare doar pentru că am trăit. Doar pentru că am respirat aerul plin de praf al viselor și al promisiunilor.
Fără suflare, nu există ultimul suspin. Fără început, nu există sfârșit.
De aceea îți spun: te iubesc „urându-te”, pentru că pot muri zâmbind. Nu pentru că aș vrea să plec. Nu pentru că m-aș teme. Ci pentru că am cunoscut, în sfârșit, ce înseamnă să trăiești cu adevărat.
Te urăsc pentru tot ce mi-ai dat și mi-ai luat. Te iubesc pentru tot ce m-a durut și m-a transformat. Și pot să plec cu zâmbetul pe buze, pentru că am simțit — și asta mă face viu, chiar și în fața morții.
Așa că, dacă într-o zi nu voi mai fi, să știi: n-am murit în zadar. Am murit iubind. Am murit urlând în tăcerea vieții. Am murit zâmbind, pentru că am avut curajul nebun să mă nasc.
Tot așa, moartea nu ar avea sens fără viață. Fără acel început plin de inocență și speranță, sfârșitul nu ar fi decât o tăcere nedefinită, lipsită de semnificație. Dar pentru că trăim, iubim și visăm, moartea capătă greutate – devine prețul frumuseții de a fi fost.
De aceea îți spun: te iubesc „urându-te”, pentru că această dualitate îmi amintește că pot muri zâmbind. Pentru că m-am născut. Pentru că am trăit. Pentru că am simțit. Pentru că, indiferent de cum se sfârșește povestea, începutul a meritat fiecare clipă.
