Victor Ponta: planurile pentru reforma statului român și viziunea unui președinte „jucător”

PREZIDENȚIALE. Victor Ponta, fostul prim-ministru al României, a detaliat recent planurile sale ambițioase în cazul în care ar ajunge să ocupe funcția de președinte. Accentul său principal este pe creșterea eficienței cheltuielilor publice și pe reformarea statului român, subliniind necesitatea de a aduce profesioniști în funcțiile cheie din ministere.

Una dintre propunerile lui Ponta se referă la reducerea cheltuielilor publice inutile, vizând în special organizarea referendumurilor. El a suscitat o întrebare crucială: „De ce cheltuim banii pe referendumuri dacă nu le punem în practică?” Ponta argumentează că, odată ce populația se pronunță asupra unor teme importante, aceste decizii ar trebui să fie implementate cu seriozitate. Acesta consideră că impulsul politic nu ar trebui să fie singurul criteriu de selecție pentru funcționarii publici, ci ar trebui să se acorde prioritate competenței și expertizei profesionale.

De asemenea, fostul premier a subliniat importanța unui președinte activ, sugerează un model de președinte „jucător”, capabil să interacționeze constant cu Guvernul și să asigure că măsurile necesare sunt implementate rapid și eficient. Ponta a adus ca exemplu legea pensiilor, criticând lipsa de alocare a fondurilor necesare pentru punerea ei în aplicare. El a declarat: „N-aș promulga niciodată legea bugetului de stat, dacă în ea n-ar fi legile în vigoare.” Aceasta evidențiază angajamentul său față de responsabilitatea fiscală și socială.

În ceea ce privește colaborarea post-alegeri, Ponta consideră esențială consolidarea forțelor pozitive din societate, afirmând că nu ar exclude pe nimeni din dialog, ci ar opta pentru un efort național unificat. Această viziune reflectă dorința sa de a aduce o schimbare reală în percepția și funcționarea instituțiilor românești.

În concluzie, Victor Ponta propune o viziune reformatoare și activă pentru România, centrată pe competența profesională și pe responsabilitatea liderilor săi. Această abordare ar putea transforma modul în care statul interacționează cu cetățenii săi și ar putea aduce beneficii semnificative în managementul resurselor publice.