Ziua bunului simț – o virtute simplă, dar tot mai rară
EVENIMENTUL ZILEI. Astăzi, 4 noiembrie, marcăm Ziua bunului simț – o zi în care suntem invitați să reflectăm asupra felului în care ne orientăm în viață și dacă acțiunile noastre mai urmează acele norme simple ale conduitei și respectului. Deși pare un concept banal, bunul simț este, în realitate, una dintre cele mai prețioase calități ale omului, iar lipsa lui se simte în cele mai mici detalii ale vieții cotidiene: felul în care salutăm, cum ne comportăm în familie, la serviciu sau chiar pe stradă.
Bunul-simț, așa cum îl descrie și definiția clasică, este un ansamblu de norme general acceptate, născute din experiența umană și din interacțiunea socială. Este intuiția binelui, a respectului și a echilibrului. Conform explicațiilor de pe wikipedia.org, el descrie ceea ce este considerat „larg acceptat” de majoritatea oamenilor – acele gesturi și atitudini care nu au nevoie de reguli scrise pentru a fi înțelese. Iar Albert Einstein spunea despre el, cu ironia sa caracteristică, că „bunul simț este o colecție de prejudecăți dobândite până la vârsta de 18 ani”.
Dar, dincolo de definiții și citate, bunul simț este, în esență, o moștenire sufletească. A fost transmis de părinți și bunici prin acele reguli simple și sănătoase care au modelat spiritul românesc: „nu vorbi peste altul”, „nu uita să mulțumești”, „salută frumos”, „nu râde de necazul altuia”. Sunt gesturi aparent mărunte, dar care construiesc o lume mai armonioasă, o lume în care respectul nu trebuie cerut, ci se oferă.
Psihologul Alexandru Pleșea explică foarte frumos esența acestei virtuți: „Zâmbetul, recunoștința și răbdarea sunt atributele bunului simț, iar cu ele putem pleca la orice drum în viață. Ele conduc omul prin toate obstacolele, furtunile, dezamăgirile. Prin ele experimentăm liniștea vieții, fără să mai fim tulburați de furtunile din exterior. Astfel, mintea rămâne curată, limpede și atentă la ce are în față, nu la ce este în depărtare.”
Adevărul este că bunul simț nu dispare atunci când pierdem ceva, ci atunci când uităm să fim mulțumiți. Trăim într-o lume în care dorințele cresc odată cu posibilitățile – vrem o casă mai mare, o mașină mai scumpă, un loc de muncă mai bun. Dar, după cum spune Pleșea, „semnul care ne arată cât de mult bun simț avem este modestia și mulțumirea interioară, atât atunci când avem, cât și atunci când pierdem.”
Ziua bunului simț nu ar trebui să fie doar o dată simbolică în calendar. Ar trebui să fie o aducere aminte că politețea, modestia și respectul sunt valori care nu se demodează. Poate că nu putem schimba lumea peste noapte, dar putem schimba tonul unei conversații, atitudinea dintr-o zi tensionată sau gestul față de un străin. Acolo începe, de fapt, bunul simț — în noi.
