EXCLUSIV – Istoria nespusă a Catedralei din Tîrgu Mureș, la împlinirea a 93 de ani de la începerea construcției. Bonus: cât a costat și cine a finanțat edificarea

ANIVERSARE. Într-un demers care a constat în multe zeci de ore de documentare arhivistică, msnews a reconstituit pe baza informațiilor din perioada interbelică povestea construirii Catedralei, pe care v-o împărtășim acum, la împlinirea a 93 de ani de la punerea pietrei de temelie a unui așezământ bisericesc a cărui edificare a durat nouă ani și un sacrificiu financiar comun (din bugetele publice ale orașului, județului și statului, precum și din donațiile mureșenilor).

La 10 mai 1925, pe atunci Ziua Națională a României (o dată cu triplă semnificație istorică, ce marchează începutul domniei lui Carol I al României, Independenţa şi încoronarea primului rege al ţării), a fost pusă piatra de temelie a Catedralei Ortodoxe din Tîrgu Mureș, emblematic edificiu religios al urbei. Însă istoria acestui așezământ religios a început mult mai devreme.

Cronologia edificării

În 1907, credicioșii din Podeni și Remetea (pe atunci comune de sine stătătoare, astăzi teritorii aparținătoare de municipiul reședință de județ) adunau primii bani pentru edificarea unei catedrale. Se cunoaște și suma strânsă atunci de săteni: 172 de lei (echivalentul a 344 de coroane) – bani mulți pentru niște oameni care numai înstăriți nu erau. De la acel moment, preotul Ștefan Rusu face demersuri pe lângă Consistorul Arhidiecezan din Sibiu să întocmească un fel de deviz al lucrărilor (“proiect preliminar de cheltuieli”).

Se stabilește inițial ca noua Catedrală Ortodoxă a Mureșului să fie construită în Piața Albina. La 17 februarie 1923, comitetul parohial de inițiativă anunță că suma totală strânsă era de 558.171,74 de lei – a se observa scrupulozitatea cu care era ținută contabilizarea banilor donați de cetățeni, până la ultimul bănuț. La  13 aprilie 1923, se cere (și se obține) schimbarea locului în care va fi amplasată catedrala: în Piața Regele Ferdinand (actuala Piața Trandafirilor). Este și momentul în care se anunță un concurs de proiecte pentru elaborarea „planului de construcție”.

Trei arhitecți au trimis comitetului parohial proiecte: Ioan D. Traianescu, Toma Socolescu și Iosif Victor Vlad. Câștigător a fost desemnat (de Consistorul Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului – de care aparținea atunci Târgu Mureș), la 21 septembrie 1924, Iosif Victor Vlad. Cel care a realizat proiectul arhitectural al Catedralei Ortodoxe din Tîrgu Mureș era profesor la Școala Politehnică din Timișoara.

Piatra de temelie (începerea efectivă a lucrărilor de construcție) a fost pusă la 10 mai 1925, cu mare fast, de episcopul Nicolae Ivan al Vadului, Feleacului și Clujului, în prezența ministrului Cultelor din acea vreme, Alexandru Lapedatu, a foștilor miniștri Octavian Goga (fost ministru al Instrucțiunii și Cultelor, apoi prim-ministru) și Nicu D. Chirculescu (fost ministru al Muncii) și a tuturor notabilităților locale. De atunci și până la finalizarea construcției, bugetul local și cel județean a dirijat sume însemnate pentru Catedrală.

La 15 octombrie 1931 s-au așezat crucile pe turnuri și pe cupolă, iar la 19 aprilie 1932 s-au sfințit cele cinci clopote. Lucrările aveau să se finalizeze la nouă ani de la așezarea pietrei de temelie, catedrala fiind sfințită la 2 decembrie 1934, „la a 16-a aniversare a intrării armatei române în Tîrgu Mureș”.

Cât a costat și cine a finanțat

Întreaga lucrare a costat peste 17 milioane de lei (se cunoaște chiar suma exactă: 17.321.773,38 lei), cel mai important finanțator fiind Primăria Tîrgu Mureș, care, în timpul edificării Catedralei a constribuit cu subvenții care însumează peste 6 milioane de lei (6.364.355 lei), adică mai mult de o treime (37%) din costul total al investiției.

Al doilea mare contributor financiar a fost județul Mureș, echivalentul Consiliului Județean din perioada interbelică (Prefectura Mureș) contribuind la finalizarea proiectului cu suma totală de aproape 5 milioane de lei (4.947.000 lei), iar al treilea finanțator a fost statul, din bugetul național subvenționându-se cheltuieli care au totalizat 3,7 milioane de lei (3.760.000 lei).

O contribuție semnificativă au avut-o și mureșenii, din donațiile localnicilor adunându-se suma totală de 2,2 milioane de lei (2.250.418,38 lei).

Primul consiliu eparhial

Comitetul (consiliul parohial) care a dus la capăt investiția uriașă la acea vreme a fost format din 30 de persoane: protopresbiter Ștefan Rusu (președintele consiliului parohial), oameni impozanți ai orașului Târgu Mureș – Petru Roșca (subprefect), dr. Aurel Baciu (decanul Baroului), Aurel Bersan (președintele Curții de Apel), Octavian Popescu (prim-președintele Tribunalului), Ioan Cetățean (consilier al Curții de Apel), dr. Gheorghe Drîmba (inspector judecătoresc), Pavel Popa (prim-notar județean), Ioan Drecin (prim-notar municipal), Ioan Budiu (director de bancă), Octavian Fulea (director de bancă), Constantin Popescu-Bălteni (director de bancă), Sabin Pasere (șeful antistiei comunale), Ioan Mălaiu (inspectorul muncii), Romul Triteanu (inspector CFR), Ieronim Puia (revizor școlar), avocatul Valeriu Ghibu, avocatul Ioan Vescan, medicul Iosif Comes, Nicolae Vulcu (proprietar), Iuliu Henteș (casier), Sabin Boldor (comerciant), Nicolae Oprean (comerciant) -, dar și câțiva țărani simpli (Iuliu Bărdășan, Iacob Breja, Simion Hoța, Mihail Cormoș, Petru Cristo, Ioan Fechete, Ilie Hoța). Din punctul ăsta de vedere, era și atunci ca și acum: păstrarea impresiei de democrație – în conducere, 23 de bogați și 7 săraci.

Sfințirea Catedralei din Tîrgu Mureș

În 2 decembrie 1934, peste 3.000 de oameni au venit să asiste la sfințirea Catedralei Ortodoxe din Tîrgu Mureș, Sfânta Liturghie fiind oficiată de Episcopul Nichita Duma al Argeșului, fost protopop al Reghinului, originar din comuna mureșeană Săcal (acum satul Săcalu de Pădure, aparținător de comuna Brâncovenești). Regele Carol al II-lea l-a trimis ca reprezentant regal la acest eveniment pe „mâna sa dreaptă”, generalul Nicolae Condeescu, adjutant regal și ministru de Război. Guvernul i-a trimis ca reprezentanți pe miniștri Constantin Angelescu (al Instrucțiunii Publice) și Alexandru Lapedatu (al Cultelor și Artelor), iar Liga Antirevizionistă a fost reprezentată de Stelian Popescu, directorul ziarului Universul.

Au fost montate în exteriorul Catedralei două microfoane, pentru că mulțimea nu a încăput în așezământ, iar Liturghia a fost susținută de „admirabilul cor românesc din oraș, condus cu multă iscusință de distinsul dirijor C. Alexandrescu”. În fine, „pentru meritele câștigate în lupta pentru ridicarea bisericii românești”, protopopul Rusu a fost ridicat la rang de protopop stavrofor de episcopul Nicolae Ivan, iar primarul urbei (pe atunci avocatul liberal Emil Dandea) a fost decorat de Rege cu „Meritul Cultural”.

Și uite așa s-a scris istoria construirii Catedralei ortodoxe cu hramul „Înălțarea Domnului”, cel mai mare edificiu religios din Târgu Mureș, ridicată în locul fântânii cântătoare a lui Bodor Péter.

Catedrala Ortodoxă din Tîrgu Mureș, azi

Cătălin VISCHI