EXCLUSIV – Primăria Târgu Mureș, obligată să plătească în acest an 4 milioane de euro din bugetul orașului, datoria Energomur către E-On

BANII TĂI. După patru ani de procese cu E-On Energie România SA, toate pierdute (pe “ruta” Tribunalul Specializat Mureş – Curtea de Apel Mureș – Înalta Curte de Casație și Justiție), Primăria Târgu Mureș e obligată să plătească în acest an 18,7 milioane de lei din bugetul local. Toți acești bani vor fi achitați din bugetul orașului, în rate lunare (de altfel, surse msnews au confirmat că întreaga sumă a fost cuprinsă în bugetul local pe 2019).

Suma reprezintă o parte semnificativă din creanțele falimentatei firme de termoficare a municipalității, Energomur, către E-On Energie România SA, datorie girată de administrația locală încă din anul 2010, dar neplătită niciodată, fapt pentru care compania a dat în judecată municipalitatea Târgu Mureș pentru a-și recupera creanțele, ceea ce s-a și întâmplat.

Cum au vrut să-i dea țeapă E-On

Povestea girării plății datorate de Energomur (acum în faliment, la acea vreme aflată în proprietatea administrației publice locale) a început în 2010, când E-On a amenințat cu sistarea gazului (și chiar a făcut-o!) în cazul în care firma nu plătește datoriile istorice. Ca să nu cauzeze o dramă socială, municipalitatea condusă de Dorin Florea a girat (fapt întărit cu o Hotărâre a Consiliului Local) că va plăti 18,7 milioane de lei din respectiva datorie, numai E-On să continue furnizarea gazului către populație și instituții.

Surse implicate susțin că respectiva hotărâre a fost redactată în așa fel încât să nu fie legală și să fie anulată de prefect în contencios administrativ. Adică vroiau să le dea o țeapă celor de la E-On. Scenariul este credibil, pentru că exact asta s-a întâmplat în 2011. Numai că nu le-a ieșit, magistrații mureșeni decizând că cererea prefectului e neîntemeiată.

Alt argument în favoarea veridicității scenariului (cu țeapa la E-On) constă în reacția secretarului Primăriei Târgu Mureș (atunci, Maria Ciobanu) în momentul aflării deciziei magistraților (2011): „Nu e normal să plătim noi pentru datoriile altora”. Adică au girat datoria firmei de termoficare a municipalității, dar n-aveau de gând să plătească.

Unul dintre puținii oficiali ai Primăriei care a considerat că e normal să se plătească respectivii bani în condițiile în care municipalitatea s-a angajat să o facă a fost viceprimarul UDMR Csegzi Sandor. Tot el a subliniat că (fiind o hotărâre a Consiliului Local), banii au fost prevăzuți în buget – de plătit, însă, nu s-au plătit niciodată.

Ce s-a întâmplat

Văzând că Primăria condusă de Dorin Florea nu vrea să plătească deși a garantat acest fapt, iar firma a intrat în faliment, E-On a dat în judecată municipalitatea și a câștigat. Procesul a început în 2014 și a trecut prin trei filtre de justiție, toate sentințele fiind, simplificat: garantul (Primăria) e obligată să plătească datoriile propriei firme.

În octombrie 2016, Primăria a pierdut la Tribunalul Specializat Mureş. A făcut apel și a pierdut la Curtea de Apel Mureș, a făcut recurs și a pierdut la Înalta Curte de Casație și Justiție. Au făcut tot ce le-a stat în putință (au recuzat judecători, au cerut termene peste termene, au uzat de toate căile de atac) nu să nu plătească (bănuiesc că juriștii instituției publice știau deznodământul), ci să prelungească agonia plății a 18,7 milioane de lei (bani pe care, repet, îi aveau în bugetul pe 2011, dar pe care i-au chletuit pentru altceva).

Dorin Florea, în 2010: Am găsit o soluție!

În vara anului 2010, după ce E-On a sistat gazul către Energomur și populația a rămas fără apă caldă, într-o poziție oficială, la ședința Consiliului Local din 29 iulie 2010 (pe atunci mergea la ședințele forului deliberativ, nu le dădea cu flit, ca acum) a glăsuit suav: “Problema apei calde este o preocupare permanentă. Am găsit azi o soluţie pe care o supunem atenţiei în regim de urgenţă, pentru problema rezolvării istorice a celor cu E-on Gaz şi vă promit că este o soluţie viabilă la care să nu mai acumulăm datorii în continuare, presupune ca şi Energomurul să aibă alt comportament, chiar în ofesnsivă, în a deveni o societate care să preia un alt gen de activităţi şi chiar îi susţin pentru acest lucru”.

Ce presupunea soluția găsită de Florea? Energomur (care era un decedat falit ținut în viață de aparate) să devină operator local și să monteze oamenilor pe duș “un aparat de 70 de lei care să producă apă caldă” (descoperise Florea în 2010 cum se produce apă caldă prin energie electrică). Sigur, pasul următor a fost nu să se achiziționeze aparatele de 70 de lei, ci să bage firma în faliment și să refuze să plătească banii pe care i-au garantat E-On.

Energomur, ținut “sub aparate”

Acum, însă, au pierdut orice cale de a contesta calitatea de datornici și trebuie să-și plătească creanța. În rate lunare, ca săracii. Stai puțin, nu era ăsta un oraș bogat, numai prosperitate și miere? Că altfel cum și-ar permite să plătească 2 milioane de euro în ultimii trei ani pentru paranghelii și concerte “gratuite” (în fapt plătite tot din banii voștri)…

În acest timp, mortul încă viu, Energomur, nu e pus în copârșeu (sicriu) și dus la groapă, ci e muls încet-încet de ce mai are prin casă. Chiar în acest moment este în vânzare o mansardă (pe strada Koos Karoly nr. 1/B) pe care se cere prețul unei case (278.198,64 euro!) și o Dacie Spm pentru care se solicită 3.392 de lei (poate i-a aparținut lui Ceaușescu și are valoare istorică…). Ținând viu Energomur-ul, se mai pot face bani buni.

Ce trebuia să se facă

Care ar fi fost soluția pentru a nu se intra în vrie? Una simplă, aplicată încă din 1990 în Baia Mare: decuplarea tuturor clienților de la rețeaua de termoficare comunistă și închiderea firmei. Procedând așa, în Baia Mare n-au existat niciodată sincope, n-au fost drame sociale (oamenii, firmele, instituțiile știu că dacă nu plătesc gazul nu mai au căldură, apă caldă, așa că-l plătesc), iar calitatea serviciilor e mulțumitoare, existând doar relația directă client – furnizor de gaz.

Mai mult, municipalitatea a făcut o economie substanțială, nemaifiind obligată să plătească salariați, consum (gaz, energie electrică, apă, consumabile), reparații, mentenanță etc., și chiar a câștigat bani (din comercializarea fostelor centrale termice). Nu trebuie să fi doctor în economie pentru a înțelege că asta e soluția corectă, trebuie doar să vrei să aplici soluțiile bune pentru comunitatea care te-a ales. Atât.

Cătălin VISCHI