14 septembrie – Înălțarea Sfintei Cruci. Una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinătății
SĂRBTORE CREȘTINĂ. Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi, 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci, unul dintre marile praznice ale Bisericii și cea mai veche sărbătoare dedicată cinstirii Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Este o zi de rugăciune și post, în amintirea Patimilor și morții Mântuitorului.
Sărbătoarea de astăzi păstrează memoria a două momente importante din istoria creștinismului, petrecute la aproape trei secole distanță unul de celălalt.
Primul este legat de descoperirea Crucii Mântuitorului la Ierusalim, în secolul al IV-lea.
Potrivit tradiției creștine, Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a poruncit căutarea locului în care fusese răstignit Hristos. Cercetările făcute pe Golgota au dus la descoperirea a trei cruci, iar problema care trebuia rezolvată era identificarea celei pe care fusese răstignit Mântuitorul.
Tradiția Bisericii consemnează că adevărata Cruce a fost recunoscută în urma unei minuni, după atingerea ei de o femeie moartă care a revenit la viață.
După identificarea Crucii, episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat-o într-un loc înalt pentru ca mulțimea adunată să o poată vedea și cinsti.
Evenimentul este legat de data de 14 septembrie a anului 335 și a rămas în memoria creștinătății drept unul dintre momentele fundamentale ale cultului Sfintei Cruci.
Al doilea eveniment comemorat astăzi s-a petrecut aproape trei secole mai târziu.
În timpul cuceririi Ierusalimului de către perși, Sfânta Cruce a fost luată și dusă în Persia, unde a rămas timp de mai mulți ani. După victoria împăratului bizantin Heraclius asupra perșilor, relicva a fost recuperată și readusă cu mare solemnitate la Ierusalim, în anul 629.
Înălțarea Sfintei Cruci are însă o particularitate care o diferențiază de numeroase alte praznice importante.
Este zi de post.
Chiar dacă sărbătoarea cade într-o zi în care în mod obișnuit nu s-ar posti, credincioșii sunt chemați la înfrânare, pentru că Sfânta Cruce amintește direct de Patimile, răstignirea și moartea lui Hristos.
Crucea, care în lumea antică era instrument al unei pedepse cumplite și al umilinței publice, a devenit pentru creștini simbolul jertfei, al mântuirii și al biruinței vieții asupra morții.
De aproape două milenii o vedem pe turlele bisericilor, la morminte, în casele credincioșilor sau purtată la piept. Creștinii își fac semnul Crucii la începutul și la sfârșitul rugăciunii, în momentele de bucurie, dar mai ales atunci când trec prin încercări.
Poate tocmai aici se află sensul profund al zilei de 14 septembrie.
Înălțarea Sfintei Cruci nu celebrează suferința în sine, ci transformarea ei. Instrumentul pe care oamenii l-au folosit pentru a-L condamna pe Hristos la moarte a devenit, în credința creștină, semnul speranței că moartea nu reprezintă sfârșitul.
Astăzi, 14 septembrie, creștinii privesc din nou către Cruce nu ca spre simbolul unei înfrângeri, ci ca spre semnul jertfei, al credinței și al Învierii.
