38 de ani de când a avut avut loc (simultan la Londra și Philadelphia) celebrul concert Live Aid

MUZICĂ. Live Aid a fost un concert de binefacere în mai multe locații, organizat sâmbătă, 13 iulie 1985, precum și o inițiativă de strângere de fonduri bazată pe muzică. Evenimentul inițial a fost organizat de Bob Geldof și Midge Ure pentru a strânge fonduri suplimentare pentru ameliorarea foametei din 1983–1985 din Etiopia, o mișcare care a început odată cu lansarea single-ului caritabil de succes „Do They Know It’s Christmas?” în decembrie 1984. Prezentat drept „tonomat global”, Live Aid a avut loc simultan pe Stadionul Wembley din Londra, la care au participat aproximativ 72.000 de oameni, și pe Stadionul John F. Kennedy din Philadelphia, la care au participat 89.484 de persoane.

În aceeași zi, au avut loc concerte inspirate de inițiativă și în alte țări, precum Uniunea Sovietică, Canada, Japonia, Iugoslavia, Austria, Australia și Germania de Vest. A fost una dintre cele mai mari legături prin satelit și emisiuni de televiziune din toate timpurile; o audiență estimată la 1,9 miliarde, în 150 de țări, a urmărit transmisiunea în direct, aproape 40 la sută din populația lumii.

Impactul Live Aid asupra ameliorării foametei a fost dezbătut de ani de zile. Un lucrător de ajutor a declarat că, în urma publicității generate de concert, „preocuparea umanitară se află acum în centrul politicii externe” pentru guvernele occidentale.Geldof a spus: „Am luat o problemă care nu era nicăieri pe agenda politică și, prin lingua franca a planetei – care nu este engleza, ci rock’n’roll – am putut să abordăm absurditatea intelectuală și repulsia morală a oameni mor de lipsă într-o lume a surplusului.” Într-un alt interviu, el a afirmat că Live Aid „a creat ceva permanent și autosusținut”, dar a întrebat și de ce Africa devine mai săracă. Organizatorii Live Aid au încercat să desfășoare eforturi de ajutor direct, canalizând milioane de lire sterline către ONG-urile din Etiopia. S-a susținut că o mare parte din aceasta a revenit guvernului etiopian al lui Mengistu Haile Mariam – un regim căruia i s-a opus prim-ministrul Marii Britanii Margaret Thatcher – și se pretinde, de asemenea, că unele fonduri au fost cheltuite pentru arme. BBC a declarat în 2010 că nu exista nicio dovadă că banii au fost deturnați, în timp ce fostul ambasador britanic în Etiopia, Brian Barder, afirmă că „deturnarea ajutorului se referea doar la proporția infimă care a fost furnizată de unele ONG-uri rebelilor- zone deținute.”

Concertul Live Aid din 1985 a fost conceput ca o continuare a single-ului caritabil de succes „Do They Know It’s Christmas?” care a fost și creația lui Geldof și Ure. În octombrie 1984, imagini cu sute de mii de oameni morți de foame în Etiopia au fost afișate în Marea Britanie în rapoartele lui Michael Buerk de la BBC News despre foametea din 1984. Echipa BBC News a fost primul care a documentat foametea, raportul lui Buerk din 23 octombrie descriind-o drept „o foamete biblică în secolul al XX-lea” și „cel mai apropiat lucru de iad de pe Pământ”. Rapoartele au prezentat o tânără asistentă, Claire Bertschinger, care, înconjurată de 85.000 de oameni înfometați, și-a spus durerea de a trebui să decidă căror copii li se va permite accesul la proviziile limitate de hrană din stația de hrănire și care erau prea bolnavi pentru a fi salvați. Ea avea să pună o mică amprentă asupra copiilor care au fost aleși, Geldof afirmând despre ea la acea vreme: „În ea era învestită puterea vieții și a morții. Devenise asemănătoare lui Dumnezeu și asta este insuportabil pentru oricine”. Traumatizată de ceea ce a trăit, nu a vorbit despre asta timp de două decenii, amintindu-și în 2005: „M-am simțit ca un nazist care trimite oameni în lagărele morții. De ce eram în această situație? De ce a fost posibil în această perioadă de belșug ca unii au mâncare și unii nu? Nu este corect”.

Șocat de raport, publicul britanic a inundat agențiile de ajutorare, precum Salvați Copiii, cu donații, raportul aducând, de asemenea, atenția lumii asupra crizei din Etiopia. Așa a fost amploarea raportului lui Buerk, care a fost difuzat și în integral pe un canal de știri major din SUA — aproape nemaiauzit la acea vreme. De la casa lui din Londra, Geldof a văzut și reportajul și l-a sunat pe Ure de la Ultravox (Geldof și Ure lucraseră anterior împreună în scopuri caritabile când au apărut la emisiunea benefică The Secret Policeman’s Ball din Londra din 1981) și împreună au scris rapid melodia. , „Știu ei că este Crăciun?” în speranța de a strânge bani pentru ameliorarea foametei. Geldof a contactat apoi colegii din industria muzicală și ia convins să înregistreze single-ul sub titlul „Band Aid” gratuit. Pe 25 noiembrie 1984, cântecul a fost înregistrat la Sarm West Studios din Notting Hill, Londra și a fost lansat patru zile mai târziu. A rămas pe primul loc timp de cinci săptămâni în Marea Britanie, a fost numărul unu de Crăciun și a devenit single-ul cel mai rapid vândut vreodată în Marea Britanie și a strâns 8 milioane de lire sterline, mai degrabă decât cei 70.000 de lire sterline pe care Geldof și Ure se așteptau inițial.Apoi Geldof și-a pus ochii pe organizarea unui concert uriaș pentru a strânge fonduri suplimentare.

Ideea de a organiza un concert de caritate pentru a strânge mai multe fonduri pentru Etiopia a venit inițial de la Boy George, solistul trupei Culture Club. George și bateristul Culture Club Jon Moss au luat parte la înregistrarea „Do They Know It’s Christmas?” iar în aceeași lună, trupa întreprindea un turneu în Marea Britanie, care a culminat cu șase nopți la Wembley Arena. În ultima noapte de la Wembley, 22 decembrie 1984, o adunare improvizată a unora dintre ceilalți artiști de la Band Aid s-a alăturat Culture Club pe scenă la sfârșitul concertului pentru un bis din „Do They Know It’s Christmas?”. George a fost atât de copleșit de ocazie, încât i-a spus lui Geldof că ar trebui să ia în considerare organizarea unui concert benefic. Vorbind cu revista muzicală britanică Melody Maker la începutul lunii ianuarie 1985, Geldof și-a dezvăluit entuziasmul față de ideea lui George, spunând: „Dacă George o organizează, poți să-i spui că mă poate suna oricând și o voi face. Este o progresie logică de la înregistrare, dar ideea este că nu doar vorbești despre asta, ci mergi mai departe și o faci!”

Din interviu a reieșit clar că Geldof avusese deja ideea de a susține un concert cu două locații și cum ar trebui să fie structurate concertele:

Spectacolul ar trebui să fie cât de mare este posibil uman. Nu are rost să vină doar 5.000 de fani la Wembley; trebuie să avem Wembley conectat cu Madison Square Gardens, iar întregul spectacol să fie televizat în întreaga lume. Ar fi grozav pentru Duran să joace trei sau patru numere la Wembley și apoi să treacă la Madison Square, unde va juca Springsteen. În timp ce este pe scena, scena de la Wembley ar putea fi pregătită pentru următorul act britanic, precum Thompsons sau oricine. În acest fel, ar putea fi prezentate o mulțime de acte, iar drepturile de televiziune, biletele și așa mai departe ar putea strânge o sumă fenomenală de bani. Nu este o idee imposibilă și cu siguranță una care merită exploatată.

Despre modul în care Geldof a făcut ca artiștii să accepte să joace, managerul de producție Live Aid Andy Zweck afirmă: „Bob a trebuit să facă niște trucuri pentru a-i implica pe artiști. A trebuit să-l sune pe Elton și să-i spună că Queen sunt și Bowie și, desigur, că au fost” t. Apoi îl suna pe Bowie și îi spunea că Elton și Queen sunt aici. A fost un joc de cacealma.”