ANAF poate bloca conturi fără control la sediu. Cine riscă popriri sau sechestre și cum pot fi evitate aceste situații

ANAF. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a clarificat procedura verificării documentare, un mecanism prin care autoritatea fiscală poate analiza situația unui contribuabil fără deplasarea inspectorilor la sediul acestuia. Procedura este aplicată pe baza informațiilor deja existente în dosarul fiscal și poate conduce, în anumite condiții, inclusiv la instituirea de măsuri asigurătorii precum poprirea conturilor sau sechestrarea bunurilor.

Verificarea documentară se desfășoară exclusiv pe baza documentelor și datelor aflate deja în evidențele ANAF: declarații fiscale depuse anterior, situații contabile, raportări transmise altor instituții publice sau informații rezultate din schimburi de date între autorități. Scopul acestei analize este compararea veniturilor declarate cu datele fiscale disponibile, pentru a identifica eventuale neconcordanțe.

Prezența fizică a inspectorilor nu este necesară. Totuși, dacă în urma analizei apar diferențe sau incoerențe între veniturile declarate și informațiile deținute de Fisc, contribuabilul poate fi notificat oficial și i se pot solicita documente suplimentare pentru clarificarea situației. Această etapă este distinctă de inspecția fiscală clasică sau de un control inopinat.

Verificarea poate viza o perioadă limitată, precum un trimestru sau un an fiscal, dar poate fi extinsă pe mai multe perioade succesive, în funcție de riscul fiscal identificat. Selecția contribuabililor nu este aleatorie, ci se bazează pe indicatori de risc, cum ar fi variații neobișnuite de venituri, neconcordanțe între cheltuieli și încasări, tranzacții semnificative raportate incomplet sau lipsa documentelor justificative.

Dacă în urma verificării documentare sunt identificate diferențe între datele declarate și cele aflate în evidențele ANAF, contribuabilul nu este sancționat automat. Primul pas este notificarea oficială, care reprezintă o solicitare de justificare, nu o penalizare. Persoana vizată are la dispoziție 30 de zile calendaristice pentru a transmite explicații și documente justificative, precum extrase de cont, contracte, facturi sau alte dovezi relevante.

În situația în care documentele nu sunt depuse în termenul legal sau dacă acestea confirmă diferențele constatate ori sunt incomplete, ANAF poate stabili sumele datorate pe baza datelor disponibile. Aceasta este etapa în care autoritatea fiscală estimează obligațiile fiscale, urmând ca eventualele neconcordanțe să fie contestate ulterior de contribuabil, dacă este cazul. Practic, lipsa unui răspuns în termenul de 30 de zile poate fi interpretată ca acceptare tacită a diferențelor identificate.

În cazurile în care există riscul ca statul să nu își poată recupera creanțele – de exemplu, atunci când există indicii că un contribuabil ar putea să își ascundă bunurile, să își golească conturile sau să își transfere proprietățile – ANAF poate dispune măsuri asigurătorii. Acestea pot include poprirea conturilor bancare, sechestrarea bunurilor mobile sau imobile ori blocarea altor active financiare.

Măsurile asigurătorii sunt temporare și sunt aplicate prin procedură administrativă. Ele pot fi menținute până la șase luni, iar în situații excepționale termenul poate fi prelungit până la un an. Dacă, în acest interval, ANAF nu emite și nu comunică titlul de creanță, măsurile se ridică automat, iar poprirea trebuie anulată în cel mult două zile.

Contribuabilii au dreptul să conteste aceste măsuri în termen de 45 de zile de la comunicare, pe cale administrativă. Dacă răspunsul autorității nu este favorabil, cazul poate fi dus în instanță, unde un judecător poate decide suspendarea sau anularea măsurilor.

Datele oficiale arată că astfel de măsuri sunt aplicate relativ rar. În 2025, doar 1,93% dintre verificările documentare au dus la popriri sau sechestre. În perioada august–octombrie 2025, au fost instituite 149 de măsuri asigurătorii, în valoare totală de aproximativ 24,38 milioane de lei, dintr-un total de 9.643 verificări documentare efectuate.

În concluzie, verificarea documentară este un instrument de prevenție și clarificare fiscală, iar cheia evitării situațiilor neplăcute rămâne reacția promptă și completă la solicitările ANAF. Transmiterea la timp a documentelor justificative și menținerea unei evidențe fiscale corecte pot preveni atât stabilirea unor obligații estimate, cât și aplicarea măsurilor asigurătorii.