ANALIZA UNEI ÎNNOIRI ÎNVECHITE – Miracolul de la Târgu Mureș nu s-a încheiat, nici n-a început

OPINIE. Când a câștigat Soós Zoltán Primăria la Târgu Mureș s-a vorbit de un fel de miracol, pentru că a candidat ca independent și a reușit să unifice aproape toate voturile maghiarilor, cărora li s-au asociat multe ale românilor și ale rromilor. S-a spus că, în sfârșit, votul etnic a fost depășit ca principiu electoral și că începe o nouă eră pentru oraș, agenda majorității cetățenilor fiind mai importantă decât a partidelor și a grupurilor etnice. Că se vor instaura meritocrația și transparența în administrație, urmând, firesc, progresul orașului. După un an de mandat, înregistrarea unor discuții din cadrul echipei de consilieri ai primarului arată că lucrurile stau mult diferit față de declarațiile oficiale.

După un an și ceva de mandat, Recorder publică înregistrarea convorbirii câtorva personaje importante din jurul Primarului Soós Zoltán, din care au apărut completări pe Youtube. Comentariile dedicate lor s-au concentrat cam pe două mari coordonate:

1) Soós și echipa lui nu schimbă nimic în politica mureșeană, e la fel ca înaintașii lui sau mai rău, dar a mințit mai convingător.

2) Cine o fi realizat înregistrările și cu ce scop? Gândul că ar fi cineva interesat de dreptate și legalitate nu-l mai au nici măcar naivii. Prin urmare, se iau în calcul toate combinațiile: ba că e cineva dintre foști, ba că dintre actuali, ca să scape de niște imprudenți și altele asemenea.

Ceea ce a rămas însă în afara comentariilor e, bineînțeles, partea esențială: marea cacealma dată târgumureșenilor pentru preluarea puterii locale de către UDMR și felul în care „sistemul” pune presiune pe cei care i se opun.  Să le luăm deci pe rând.

Cacealmaua

Înainte să-i acord și eu votul lui Soós, mi-am exprimat temerea că toată disidența sa în cadrul UDMR ar putea fi mai mult de fațadă decât reală. Că el ar putea fi doar pionul folosit pentru a obține voturi de la etnicii români, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru recuperarea voturilor maghiarilor care au migrat la POL sau cochetau cu USR, sătui de ipocrizia liderilor UDMR din Târgu Mureș.

Cum a pierdut UDMR încrederea? Prin prea marea diferență dintre discursul etnicist de secol al XIX-lea (națiune = etnie) și statutul de mare jucător în capitalismul de cumetrie și-n socialismul de caviar. E un partid  deghizat transparent într-un ONG care folosește retorica revendicativă, iar în Mureș promovează prin toate mijloacele segregaționismul, alimentează fobii ca asimilarea și aculturația. Pe scurt, are toate caracteristicile unei formațiuni ultranaționaliste. Totul pentru a avea garanția enclavizării și captivității electoratului.

Acestea sunt mijloacele prin care și-au asigurat în mod tradițional liderii UDMR voturile ce le dau acces la funcții bine plătite de stat, la înșurubări în ministere și la manevre și inginerii financiare, cot la cot chiar cu cei din partidele de care se plâng că ar fi obsedate să persecute populația maghiară din România. Când, în plan național, voturile pentru UDMR n-au fost destule, surpriză: au răsărit ca din neant suplimentele necesare pe la votanții persecutorilor de prin Dolj, Galați ori de prin Dâmbovița, Botoșani ș.a.m.d.

Unii dintre maghiarii de pe Pocloș s-au săturat de ipocrizie și au ales varianta aderării la inițiative multietnice, astfel că pentru UDMR se întrezăreau perspective sumbre. Atingerea mizei reunificării voturilor maghiarilor și, eventual, obținerea celor ale rromilor și ale unei părți dintre români părea utopică. Dar faptul a fost totuși posibil deoarece mulți etnici români au înțeles, la fel ca și mulți din cadrul celorlalte etnii, că votul etnic nu este constructiv, că e timpul depășirii momentului.

Cei care au observat înapoierea orașului față de altele în mandatele succesive ale lui Florea, cum sunt Cluj-Napoca, Alba Iulia, Brașov, Sibiu sau Oradea (orașe care au „fugit” cu vreo 15-20 de ani în față), au considerat că este timpul trecerii la o politică diferită. La politica axată pe necesitățile reale ale întregii comunități, nu doar pe interesele grupurilor elitiste ale formațiunilor politice care funcționau tot mai vizibil ca o mafie transpartinică și transetnică.

Supralicitarea etnicismului și mafiotizarea transpartinică fără perdea au adus deci și reacția adversă: lehamitea și căutarea alternativei.

Speranțele celor nemulțumiți s-au legat așadar de rebelul Soós Zoltán. Om cu studii în domeniul cultural, arheologul director de muzeu făcea disidență în interiorul UDMR și candida ca independent. El părea cel dispus să țină cont de dorința depășirii etnicismului în politica târgumureșeană, să armonizeze comunitatea și să-i asigure un climat politic și administrativ progresist.

Faptul că funcțiile de conducere în instituțiile publice (inclusiv a lui Soos) se ocupă de regulă pe criterii etnice și politice, doar cu binecuvântarea UDMR sau a celorlalte partide de la putere, prin examene cu câștigătorii stabiliți dinainte, a părut să nu mai conteze. Nici că UDMR Târgu Mureș susține în campanie tocmai disidentul n-a mai fost un semnal de alarmă că poate e ceva putred.

Ceea ce scot însă înregistrările la vedere este deziluzia. Chiar dacă vocea lui nu este acolo, discuțiile echipei sale vizează planul unui troc cu funcții plătite din banii cetățenilor pentru a obține la viitoarele alegeri sprijin „subteran” de la PSD și, poate, PMP, pentru, citez, „un candidat UDMR sau maghiar”.

Nu s-a vorbit acolo de programe de dezvoltare, de activități care să armonizeze societatea multietnică, nici de perfecționarea funcționarilor, de îmbunătățirea serviciilor sociale, de rezolvarea problemei zecilor de copii cerșetori de la cam toate supermarketurile și intersecțiile semaforizate mai mari, de igienizare, de atragerea de investiții, ci strict de funcții pentru asigurarea că la viitoarele alegeri se pot face negocieri pe la spate pentru ca „un candidat UDMR sau maghiar” să iasă din nou câștigător.

Până la urmă, iată, „reforma” echipei lui Soós înseamnă doar lupta pentru putere cu motivație etnică. Dacă alesul e maghiar uns de UDMR, e bine, domnește armonia în oraș, progresăm și stând pe loc. După atâtea chermeze prin orașele înfrățite, adevărul urât mirositor și-a găsit locul să iasă tocmai în sala de conferințe a Primăriei.

E drept, răzbate de acolo și ideea că negocierile cu funcțiile pe masă ar putea avea ca scop și găsirea unei alternative la posibila retragere a sprijinului politic al UDMR-ului față de inițiativele primarului. Chiar și așa, agenda cetățeanului este abandonată tot pentru urmărirea netransparentă a intereselor politicianului Soós și ale grupului său, în cadrul negocierilor cu adversarii din UDMR.

În definitiv, Soós însuși e membru al UDMR, reprezintă o părticică interesată de putere din cadrul Uniunii. Dincolo de disputele pentru putere cu diferitele grupări, rămâne un fidel al intereselor generale ale formațiunii, iar a avea un primar etnic maghiar e mereu o prioritate, scop pentru care a juca rolul independentului poate fi lejer un simplu artificiu tactic.

Sistemul

Grav este și modul în care reiese că sunt tratați cei care ezită în executarea ordinelor de a plasa oameni în funcții publice exclusiv în interes de grup, fără a ține cont de nevoile reale ale întregii comunități și de criteriul competenței. Înregistrările audio evidențiază felul în care se exercită presiunile asupra lor. Li se cere să găsească soluții de a da aparența legalității. Dacă au ezitări, li se aduce imediat aminte că au ajuns acolo exclusiv prin sprijin politic și că nu există alternativă: ori execută ordinul, ori încep „discuțiile”. Cu alte cuvinte, ori fac parte din „familie”, ori suportă presiuni și persecuții de tot felul. „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!”

Vor urma, desigur, retractări, se va pune din nou în mișcare mașinăria de propagandă, victimizare și ocultare. Unii visează la puneri sub acuzare și la obțineri de condamnări din partea DNA. Ca unul care am văzut la treabă instituțiile mureșene de cercetare penală, aproape aș pune pariu că vor cerceta până vor produce tot un fâs – depinde de la a cui chermeză vine ordinul.

După cum se vede, la Târgu Mureș nu s-a produs niciun miracol. Nici măcar n-a început. Ceea ce părea o reformă, caracterizată de abandonarea obsesiilor etnice și a ocupării funcțiilor în administrație pe criteriu politic, s-a dovedit a fi o simplă fentă.

Călin CRĂCIUN, târgumureșean