Arheologii au găsit păpuși, ochelari și furculițe într-un adăpost al celui de-Al Doilea Război Mondial. Povestea orașului ascuns sub Caen
ISTORIE. La zeci de metri sub pământ, într-o rețea de vechi cariere de calcar din apropierea orașului Caen, arheologii au descoperit o impresionantă colecție de obiecte care spun povestea unei supraviețuiri dramatice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În locul armelor, munițiilor sau echipamentelor militare, cercetătorii au găsit păpuși sparte, furculițe ruginite, monede, bijuterii, ochelari și chiar o bicicletă abandonată. Fiecare obiect păstrează urmele vieții cotidiene a miilor de civili care s-au refugiat aici în vara anului 1944.
Totul a început după debarcarea aliată din Debarcarea din Normandia. În timp ce luptele pentru eliberarea Franței se intensificau, orașul Caen a devenit una dintre principalele ținte ale bombardamentelor. În doar câteva săptămâni, aproximativ trei sferturi din clădirile orașului au fost distruse.
În fața pericolului permanent, peste 20.000 de oameni au coborât în vechile galerii de calcar aflate sub localitățile din jurul orașului. Unele dintre aceste adăposturi se aflau la aproape 30 de metri adâncime și au devenit, timp de 78 de zile, adevărate orașe subterane.
Viața în galerii era extrem de dificilă. Familiile dormeau pe paie așezate direct pe piatra rece, în condiții de umezeală și promiscuitate. Apa era colectată cu grijă, iar spațiile erau împărțite improvizat între sute sau chiar mii de refugiați. Cu toate acestea, pentru cei ascunși acolo, subteranul reprezenta singura șansă de supraviețuire.
Martorii vremii au povestit ulterior despre întunericul permanent, lipsurile și teama constantă provocată de exploziile care zguduiau pământul deasupra lor. Uneori, locuitorii riscau să iasă la suprafață pentru a căuta hrană sau alte provizii, expunându-se bombardamentelor și focului de armă.
Situația era complicată și de prezența trupelor germane. În anumite galerii, militarii au instalat poziții de artilerie sau infirmerii, ceea ce a creat tensiuni suplimentare între refugiați și ocupanți.
După încheierea luptelor și eliberarea regiunii, oamenii au părăsit treptat adăposturile. Galeriile au fost abandonate și, în timp, au fost uitate. Timp de aproape șapte decenii, locul a rămas practic neatins.
Abia în 2014, arheologii au început cercetări sistematice în cariera Saingt, una dintre cele mai importante zone de refugiu din acea perioadă. Descoperirile au oferit o perspectivă rară asupra vieții civililor în timpul războiului.
Spre deosebire de multe situri militare, aici atenția nu este concentrată asupra armelor sau strategiilor de luptă, ci asupra oamenilor obișnuiți. O păpușă uitată de un copil, o pereche de ochelari sau o furculiță ruginită spun o poveste poate la fel de puternică precum documentele oficiale ale războiului.
Astăzi, cercetările continuă cu participarea specialiștilor de la Institut National de Recherches Archéologiques Préventives și a altor instituții franceze de cercetare. Pentru arheologi, galeriile de sub Caen reprezintă o veritabilă capsulă a timpului, care păstrează mărturia unei perioade în care mii de oameni au trăit săptămâni întregi în întuneric, așteptând sfârșitul războiului și întoarcerea la lumină.
