„Casele de 1 euro” din Italia ascund costuri uriașe. Povestea unei familii din Sardinia arată cât poate ajunge factura reală
IMOBILIARE. Ideea caselor de 1 euro din Italia a devenit în ultimii ani una dintre cele mai populare povești despre mutarea într-un sat italian pitoresc aproape fără bani. Sate depopulate, locuințe abandonate și administrații locale care încearcă să readucă viață în comunități par să ofere oportunitatea perfectă pentru cei care visează la o casă în Italia.
Realitatea este însă mult mai complicată decât pare în reclamele și titlurile spectaculoase. Prețul simbolic de 1 euro reprezintă doar începutul unui proiect care poate ajunge, în final, la zeci sau chiar sute de mii de euro.
O familie de americani care a cumpărat o astfel de proprietate în Sardinia a descoperit acest lucru după patru ani de renovări, cheltuieli și întârzieri. Deși achiziția inițială a costat doar un euro, la care s-a adăugat o garanție de aproximativ 5.000 de euro, costurile reale au crescut rapid imediat după semnarea contractului.
În multe localități italiene, astfel de programe vin cu obligații clare pentru cumpărători. Noii proprietari trebuie să renoveze locuințele într-un anumit termen și să respecte condițiile impuse de administrațiile locale. În plus, fiecare comună are propriile reguli, propriile garanții și propriile termene, ceea ce face ca experiența să fie diferită de la un caz la altul.
La costurile inițiale se adaugă taxele notariale, înregistrările, traducerile documentelor, evaluările tehnice și cheltuielile de deplasare pentru cei care cumpără din străinătate. În multe situații, doar partea administrativă poate ridica factura la câteva mii bune de euro înainte ca lucrările propriu-zise să înceapă.
Problema cea mai mare apare însă atunci când proprietarii văd starea reală a locuințelor. Multe dintre casele de 1 euro sunt abandonate de zeci de ani, cu infiltrații, probleme structurale, instalații complet depășite și acoperișuri care necesită reconstrucție totală.
Astfel, renovările devin proiecte complexe și costisitoare. Refacerea structurii și a acoperișului poate costa zeci de mii de euro, iar instalațiile electrice și sanitare ridică suplimentar bugetul. Bucătăriile, băile, izolarea, ferestrele și finisajele completează rapid o investiție care depășește cu mult imaginea romantică promovată inițial.
Potrivit estimărilor prezentate de specialiști și publicații dedicate turismului și relocării, chiar și un proiect modest poate ajunge la 45.000–65.000 de euro după câțiva ani. Pentru o locuință modernizată complet, costurile depășesc frecvent 100.000 de euro.
În unele cazuri există și ajutoare locale sau subvenții oferite de autoritățile italiene pentru renovare, însă acestea reduc doar parțial povara financiară și nu schimbă realitatea de bază: casa de 1 euro nu este o locuință gratuită, ci mai degrabă punctul de plecare al unei investiții serioase.
Totuși, pentru mulți cumpărători, experiența rămâne atractivă datorită stilului de viață italian, peisajelor spectaculoase și ideii de a salva și readuce la viață locuințe istorice abandonate. În spatele poveștii romantice există însă multă muncă, birocrație și costuri pe care mulți nu le iau în calcul la început.
