Ce activitate umană a deplasat polul de rotație al Pământului
CURIOZITĂȚI. Pentru a iriga câmpurile și a asigura apa potabilă pentru orașe, omenirea a extras din subteran cantități uriașe de apă. Efectul acestui gest aparent banal a depășit însă granițele hidrologiei: polul de rotație al Pământului a fost deplasat cu aproximativ 80 de centimetri între anii 1993 și 2010.
Concluzia aparține unui studiu publicat în Geophysical Research Letters și se bazează pe o cifră greu de ignorat: 2.150 de gigatone de apă pompate din acviferele subterane și redistribuite în oceane. Această mutare de masă este echivalentă cu o creștere globală a nivelului mării de aproximativ 6 milimetri.
Explicația ține de fizica de bază. Atunci când masa este redistribuită pe un corp care se rotește, modul în care acesta se învârte se modifică ușor. Asemenea unui titirez căruia i se adaugă o mică greutate, Pământul nu își încetinește rotația în mod dramatic, dar axa sa de rotație își schimbă poziția.
La scară planetară, apa pompată din subteran devine acea „greutate”. Ki-Weon Seo, geofizician la Universitatea Națională din Seul și autor principal al studiului, explică faptul că redistribuirea apelor subterane a devenit factorul climatic dominant al derivei polului de rotație.
„Polul de rotație al Pământului se schimbă de fapt foarte mult. Studiul nostru arată că, dintre cauzele legate de climă, redistribuirea apelor subterane are cel mai mare impact asupra derivei polului”, afirmă Seo.
Ideea că apa influențează rotația planetei nu este nouă. Cercetări realizate de NASA în 2016 au arătat pentru prima dată că modificările în stocarea apei perturbă orientarea Pământului. Noutatea adusă de studiul actual este cuantificarea precisă a acestui efect.
Echipa de cercetare a rulat mai multe simulări ale mișcării polare observate prin sateliți și observații astronomice. Doar scenariul care include transferul celor 2.150 de gigatone de apă a reprodus fidel deriva măsurată.
Analiza a fost validată și din exterior. Surendra Adhikari, cercetător la Jet Propulsion Laboratory, consideră rezultatele semnificative: „Au cuantificat rolul pompării apelor subterane asupra mișcării polare și este unul destul de mare”.
Contează și unde are loc această redistribuire. Apa mutată la latitudini medii influențează cel mai puternic axa de rotație. Acest lucru explică de ce pomparea intensivă din vestul Americii de Nord și din nord-vestul Indiei a avut un impact disproporționat asupra înclinării observate.
Cu un semnal clar identificat pe o perioadă relativ scurtă și recentă, cercetătorii își îndreaptă acum atenția spre trecut. Arhivele istorice ale orientării Pământului ar putea păstra urme ale epuizării apelor subterane din alte epoci și ar putea spune cât de mult a modelat omenirea, fără să-și dea seama, mersul planetei prin simplul gest de a scoate apă din adânc.
