Cinci motive cheie în arta lui Pierre-Auguste Renoir – 3. Nudul feminin
ARTĂ. Pe lângă picturile menționate ale lui Renoir cu tinere anonime, el a realizat și multe imagini ale nudului feminin. Ele apar adesea într-o anumită etapă a procesului de scăldat, în casele lor sau se scăldu-se în pâraiele și lacurile în aer liber. Ideea de a picta femei care se îmbăiază sau alte nuduri într-un peisaj nu era exclusiv pentru Renoir. A ocupat un loc în istoria artei până la Giorgione și Titian (artiștii admirați de Renoir în Italia) și a fost văzut mai recent în lucrările lui Gustave Courbet și Edouard Manet. Paul Cezanne s-ar ocupa și de asta, în ciuda asocierilor sale cu pictura europeană convențională.
În imaginile sale cu persoane care se scaldă, Renoir s-a aventurat cel mai aproape de a fi un artist tradițional, academic. Aceste lucrări demonstrează un accent mărit pe desenul în stil academic, o pictură mai strictă și o planificare atentă. Se îndepărtează destul de departe de estetica impresionistă a picturilor rapide care transmit momente efemere. Cu toate acestea, utilizarea continuă de către Renoir a culorilor strălucitoare, manipularea mai lejeră a elementelor de fundal în contrast distinct cu figurile și includerea efectelor de iluminare în aer liber mențin aceste picturi cel puțin larg conectate cu tabăra impresionistă. Spre deosebire de nudurile academice lucioase, foarte finisate, ale vremii, picturile sale rămân aproape întotdeauna vizibile, chiar și în figurile în sine.
Una dintre influențele majore asupra picturilor de nud ale lui Renoir a fost Peter Paul Rubens, cu care Renoir împărtășea dragostea pentru culoare și obiceiul de a picta corpuri feminine voluptoase. Reprezentările nudurilor feminine ale lui Renoir nu sunt pe gustul tuturor. Cele de mai târziu, în special, tind să fie exagerate, proporționate ciudat și nodulare. Colega impresionistă Mary Cassatt cu siguranță nu i-a plăcut, numindu-le „femei roșii enorm de grase, cu capete foarte mici”.
