Cizeta V16T – supermașina cu 16 cilindri care a îndrăznit să sfideze Ferrari și Lamborghini
AUTO. Puține automobile au reușit să combine nebunia anilor ’80 cu ingineria italiană într-un mod atât de spectaculos precum Cizeta V16T. Dacă Lamborghini Countach părea desprinsă dintr-un film SF, iar Ferrari F40 era simbolul performanței absolute, Cizeta a venit cu o idee și mai îndrăzneață: un motor V16 montat transversal, 16 cilindri adevărați și un design creat de omul care desenase deja unele dintre cele mai legendare supercaruri ale lumii.
Povestea începe în 1988, când Claudio Zampolli, fost inginer Lamborghini, a decis că nu mai vrea să construiască mașini pentru alții. Visul său era să creeze propriul supercar. Pentru finanțare s-a asociat cu celebrul compozitor italian Giorgio Moroder, iar pentru design l-a convins pe legendarul Marcello Gandini, omul din spatele modelelor Lamborghini Countach și Diablo.
Rezultatul a fost uluitor. La prima vedere, Cizeta V16T seamănă cu un Lamborghini Diablo. Nu este întâmplător. De fapt, multe dintre liniile sale provin din schițele originale ale lui Gandini pentru Diablo, înainte ca proiectul Lamborghini să fie modificat de conducerea Chrysler. Practic, Cizeta reprezintă o versiune alternativă a ceea ce ar fi putut deveni Diablo.
Adevărata vedetă se ascundea însă în spatele scaunelor. Motorul de 6 litri V16 dezvolta aproximativ 540 CP la 8.000 rpm și era alcătuit din două grupuri de câte opt cilindri inspirate din tehnologia Lamborghini Urraco. Configurația transversală era atât de neobișnuită încât a dat și numele modelului: „V16T”, unde litera „T” vine de la „Transverse”.
Performanțele erau impresionante chiar și după standardele supercarurilor exotice. Accelerația de la 0 la 100 km/h se realiza în aproximativ 4 secunde, iar viteza maximă depășea 320 km/h. În anii ’90, acestea erau cifre care puneau Cizeta în aceeași ligă cu Ferrari F40, Porsche 959 și Jaguar XJ220.
Interiorul era la fel de extravagant. Piele fină, instrumente clasice, finisaje realizate manual și o poziție la volan specifică supercarurilor italiene ale epocii. Totul era construit aproape artizanal, fiecare exemplar necesitând sute de ore de muncă.
Din păcate, lumea nu era pregătită pentru un asemenea automobil. Prețul foarte ridicat, recesiunea economică de la începutul anilor ’90 și dificultățile de omologare pentru piața americană au afectat grav proiectul. Deși planurile inițiale vorbeau despre zeci de mașini pe an, în realitate au fost construite doar aproximativ 10-12 exemplare, în funcție de sursa consultată.
Astăzi, fiecare Cizeta V16T este considerată o comoară automobilistică. Aparițiile la licitații sunt extrem de rare, iar valorile au trecut de pragul unui milion de dolari pentru exemplarele speciale și prototipurile originale.
Cizeta V16T nu a devenit niciodată un succes comercial. Dar poate tocmai acesta este farmecul ei. A rămas una dintre cele mai nebunești și fascinante mașini construite vreodată: un supercar creat de oameni care au refuzat să facă compromisuri, într-o perioadă în care visurile încă puteau lua forma unui motor V16 și a unei caroserii desenate de mână.
