CORUPȚIA ATUNCI ȘI ACUM – 1934, Emil Dandea a concediat „un vechiu angajat al Primăriei Tîrgu Mureș, care a delapidat… 50 de lei”: „Cu banul public am refuzat să se facă transacții”
FAPT. În urmă cu exact 84 de ani. Perioada interbelică, noiembrie 1934, Tîrgu Mureș. Primarul Emil Aurel Dandea (1893-1969), considerat unul din inițiatorii modernizării municipiului împreună cu György Bernády, reîntors în vara acelui an pentru al doilea mandat la conducerea urbei, face un bilanț public al primelor șapte luni în care s-a aflat la șefia administrației locale și îl aduce la cunoștința tuturor locuitorilor orașului.
Nu realizările edilitare, nici strategia de dezvoltare și nici măcar starea financiară a orașului în urmă cu 84 de ani sunt subiectul acestei scrieri, ci modul în care era tratată atunci corupția în administrația publică.
“Am spus (n.red., probabil în campania electorală) că una din principalele preocupări îmi va fi consolidarea finanțelor comunei. Și așa am lucrat. De aceea am privit cu o deosebită atenție și scrupul administrarea banului public, pe care îl consider a fi sacru. Cu banul public am refuzat și voi refuza să se facă ori ce transacții din cari să rezulte pentru cineva și numai beneficii morale, sau politice, iar pentru o delapidare de 50 lei am concediat recent un vechiu angajat al Primăriei. Speculanți, profitori, acei care trăesc fără venite avuabile, nu trebue să fie în anturajul administrațiilor publice.”, spunea primarul Dandea în raportul „Dare de seamă asupra realizărilor edilitare în timp de 7 luni” – am păstrat expresiile vremii, de dragul unei scurte și romantice-ntoarceri în timp.
Pentru a înțelege foarte exact: în anul 1934, în Tîrgu Mureș, cu 50 de lei puteai să cumperi 2 litri de ulei de floarea soarelui, sau 5 kilograme de făină sau aproape 2 kilograme de carne de porc. Așadar, nu dimensiunea șpăgii era considerată de neiertat, ci fapta în sine, neconformă cu statutul unui angajat în administrația publică locală.
Să revenim la actualitate, doar pentru a sublinia numeroasele procese penale pentru infracțiuni de corupție în care sunt implicați nu vechi angajați, ci angajați chiar de la vârful aceleiași administrații publice (doar câteva argumente: fostul director economic al Primăriei Tîrgu Mureş, Kiss Imola, trimisă în judecată de procurorii DNA pentru luare de mită – 10.000 de euro, urmează pronunțarea instanței -; fostul secretar al municipiului Tîrgu Mureş, Andrei Mureşan; fostul viceprimar Sergiu Claudiu Maior; primarul Dorin Florea – ultimii doi, în foto).
În doar opt decenii, au crescut atât dimensiunea corupției cât și importanța corupților. Însă, în același timp, a scăzut alarmant paciența cu care societatea îi privesc/tratează pe aceștia. A devenit ceva normal, nederanjant. Nici măcar nu mai e rușinos să fii acuzat, judecat pentru fapte de corupție.
Cătălin VISCHI
