Document uimitor din 1939: o foaie matricolă revela profilul complex al elevilor din România interbelică
ISTORIE. Recent, a fost descoperit un document fascinant din anul 1939, care aruncă o lumină interesantă asupra sistemului educațional din România interbelică. Este vorba despre o foaie matricolă a unei eleve de clasa a VII-a, găsită într-un ziar din satul Șona, localitate cunoscută mai ales datorită pictorului Nicolae Câlția. Informația a fost publicată de Oana Urse, consultant în domeniul asigurărilor, care susține că documentul oferă o privire detaliată asupra evaluării elevilor în acea perioadă.
Ceea ce impresionnează în mod deosebit sunt rubricile complexe utilizate pentru a evalua nu doar performanțele academice ale elevei, ci și starea ei socială și psihologică. În 1940, evaluarea nu se limita la note, ci includea aspecte esențiale ale vieții zilnice și caracterului elevului.
Printre informațiile notate se regăsesc detalii despre situația socială a copilului, cum ar fi:
dacă a avut vreun frate decedat,
cu câți membri doarme în cameră sau în pat,
calitatea somnului și a alimentației,
preocupările extracurriculare,
profesiile care li s-ar potrivi.
Documentul cuprinde, de asemenea, un profil psihologic detaliat, evaluând aspecte precum:
intelectul (inteligența, atenția, memoria, imaginația),
temperamentul (viteza de reacție, sensibilitatea, puterea de muncă, sârguința, voioșia),
personalitatea și caracterul (neinfluențabilitate, sociabilitate, camaraderie, onestitate, bunătate, simțul dreptății, spirit de conducător, starea sufletească).
Evaluarea situației școlare era structurat în categorii variate, precum educația sănătății, educația minții, educația artistică și educația moral-religioasă. Fiecare categorie era notată individual sau în grupuri de cunoștințe, evidențiind astfel o abordare holistică a educației, care ținea cont de mai mult decât pur și simplu rezultatul academic.
Această descoperire nu doar că ne oferă o imagine asupra educației din România în perioada interbelică, dar și despre valorile și preocupările societății de atunci. Se pare că educația nu se limita la transmiterea de cunoștințe, ci implica și o evaluare profundă a caracterului și bunăstării elevilor, reflectând astfel o viziune cuprinzătoare asupra formării generațiilor viitoare. Oana Urse subliniază importanța acestui document, care nu doar că reînvie memoria unei epoci, dar și invită la reflecție asupra modului în care ne evaluăm și sprijinim elevii în prezent.
