Înainte de câine, vulpea a fost primul companion al omului

ȘTIINȚĂ. Într-un mormânt purtat de timp, situat în ceea ce este acum nord-vestul Argentinei, o persoană a fost înmormântată alături de un companion unic – dar această creatură credincioasă nu era un câine, potrivit unor descoperiri recente. Locul de înmormântare a adăpostit rămășițele unei specii de canide care odinioară rivaliza cu câinii pentru compania oamenilor: o vulpe.

Legătura dintre oameni și câini se întinde pe parcursul mileniilor, istoria lor comună fiind impregnată de companie și ajutor reciproc. Cu toate acestea, o nouă examinare a dovezilor scoase la iveală dintr-un mormânt din Patagonia, care datează de aproximativ 1.500 de ani, sugerează o legătură intimă similară între un vânător-culegător din sudul Americii de Sud și formidabila specie de vulpe dispărută Dusicyon avus.

În 1991, arheologii au dat peste scheletul aproape intact al lui D. avus alături de un om la Cañada Seca, un sit situat în nordul Patagoniei. Absența urmelor de tăieturi pe oase a indicat că vulpea nu fusese consumată, a observat Dr. Ophélie Lebrasseur, cercetător la Wellcome Trust Palaeogenomics and Bio-Archaeology Research Network de la Școala de Arheologie a Universității din Oxford.

O analiză exhaustivă a ADN-ului străvechi și a datării cu radiocarbon a autentificat specia și vârsta vulpii, în timp ce examinarea colagenului din rămășițele vulpii a dezvăluit obiceiurile sale alimentare, reflectându-le pe cele ale comunității umane în care a locuit. Împreună cu plasarea vulpii în mormânt, dieta sa sugerează că a fost domesticită, ceea ce sugerează că ar fi putut fi ținută ca animal de companie, conform raportului cercetătorilor din revista Royal Society Open Science.

Această descoperire contribuie la un număr din ce în ce mai mare de dovezi din siturile funerare de pe toate continentele, indicând că vulpile au fost domesticite de oameni, promovând o legătură înrădăcinată în companie.

D. avus, o specie dispărută care a locuit în epocile Pleistocen și Holocen, a cutreierat sudul Americii de Sud până acum aproximativ 500 de ani. Comparabil ca mărime cu un ciobănesc german modern, dar mai slab, cântărind până la 15 kilograme, se hrănea în principal cu o dietă carnivoră.

„În ciuda tendințelor sale carnivore, analiza noastră a arătat că D. avus de la înmormântare avea o dietă mai puțin carnivoră decât se anticipa, aliniindu-se mai mult cu cea a oamenilor„, a explicat Lebrasseur. „Acest lucru sugerează fie o hrănire în comun, fie o căutare a resturilor de bucătărie, indicând o relație mai integrată între canide și societatea umană”.

Noțiunea de vulpi ca animale de companie în America de Sud rezonează cu dovezile din înmormântările de vulpi din Europa și Asia, sugerând că păstrarea animalelor doar pentru companie transcende culturile și continentele, a remarcat Dr. Aurora Grandal-d’Anglade, paleobiolog la Universidade da Coruña din Spania.

Prezența lui D. avus într-un mormânt uman din nordul Patagoniei, un teritoriu neexplorat anterior pentru această specie, subliniază integrarea acesteia în comunitatea din apropiere. Având în vedere aria de răspândire limitată a vânătorilor-culegători din regiune, vulpea prietenoasă a hoinărit probabil în această vecinătate, favorizând o legătură strânsă cu oamenii.

Mai mult, analiza a făcut lumină în ceea ce privește dispariția D. avus, demontând ipoteza conform căreia încrucișarea cu câinii domestici a dus la dispariția lor. În timp ce câinii ar fi putut să le grăbească indirect dispariția prin competiția pentru resurse sau prin transmiterea de boli, ADN-ul vulpii sugerează că hibridizarea nu ar fi produs urmași fertili.

În esență, prezența lui D. avus alături de oameni în siturile funerare sfidează narațiunile convenționale despre domesticirea câinilor, sugerând că animalele nu trebuie să servească unor scopuri utilitare pentru a câștiga afecțiunea oamenilor – ele ar putea fi pur și simplu tovarăși prețuiți. Această legătură durabilă dintre oameni și animale transcende timpul și cultura, reflectând o tradiție străveche de cultivare a camaraderiei și a tovărășiei.