INEDIT – Fascinanta istorie a bisericilor „călătoare” din județul Mureș

ARHIVE. Devenită încă din perioada medievală (secolul al XIV-lea) un simbol al arhitecturii religioase de rit ortodox din Transilvania, se acreditează ideea că biserica de lemn s-a născut din nevoie, din opresiune, din interdicție.

Cum s-au născut bisericile de lemn

Principalul argument la teoria de mai sus constă în numeroasele interdicții ale stăpânitorilor vremelnici ai teritoriului transilvan, prima consemnată de istorici fiind cea din anul 1279, când ultimul descendent al primei dinastii domnitoare a Regatului Ungariei, cea Arpadiană, regele Ladislau al IV-lea, supranumit Cumanul, a legiferat o cerință a Papei Nicolae al III-lea: intensificarea creștinării cumanilor și românilor.

Urmare a solicitării papale, în 1280, sinodul de la Buda emite o lege prin care interzice (printre altele) edificarea bisericilor de zid în rit ortodox. Acest edict se consideră că ar fi generat construirea bisericilor de rit ortodox din lemn, începutul celui de-Al Doilea Război Mondial găsind în Transilvania mai mult de 1.400 de astfel de lăcașuri de cult.

Teoria este reală, însă, incompletă. De ce? Pentru că nu doar în Trasilvania există biserici de lemn (cea mai veche se află în Moldova, la Putna, fiind edificată în 1246, la Volovăț, de voievodul Dragoș). Practic, un alt motiv al edificării bisericilor de lemn a fost… sărăcia.

Succesiune aproape perpetuă a proprietarului teritoriului transilvan, tranșat în numeroase bătălii, a determinat ca pricipala preocuparea a sa să fie organizarea apărării acestuia, iar edificarea lăcașelor de cult a rămas, până la sfârșitul secolului al XIV-lea (conform arhivelor bisericești, când și nobilii încep să apară ca și ctitori ai bisericilor), apanajul obștilor, săteni săraci care foloseau cel mai la îndemână material: lemnul.

Bisericile mureșene care se plimbă

Înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, pe actualul teritoriu al județului Mureș erau ridicate peste 220 de biserici de lemn, însă în urmă cu un deceniu, numărul acestora a scăzut la peste 60. Sigur, cele mai multe s-au distrus (material mai perisabil decât zidăria), însă unele au fost mutate. Iată povestea câtorva dintre bisericile „plimbătoare”.

MAIOREȘTI – TECHIRGHIOL (Constanța). Biserica de lemn de la Mănăstirea “Sfânta Maria” din Techirghiol (jud. Constanța) a fost construită în satul mureșean Maiorești, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea (inițial avea hramul “Sfinții Petru și Pavel”, iar ușile împărătești au fost pictate în anul 1750 de un zugravul Andrei din Cornești, pe atunci Șufalău, lucrarea fiind plătită de „Maer Eremia și cu Bota Gligore pentru iertarea păcatelor sale”, conform inscripției).

Este una dintre bisericile cele mai mutate. În 1934, a fost demontată și mutată, din ordinul regelui Carol al II-lea, la castelul Pelișor din Sinaia. În anul 1951, biserica a fost mutată din nou, la mănăstirea de măicuțe de la Techirghiol, acolo unde patriarhul ortodox Miron Cristea a înființat, în anul 1928, un sanatoriu preoțesc (astăzi, bază de tratament balnear).

LUIERIU – JERCĂLĂI (Prahova). Biserica de lemn de la schitul Cricov-Jercălăi, de lângă Urlați (jud. Prahova) a fost edificată în anul 1731 de iobagii din satul mureșean Luieriu (comuna Suseni) – datorită inscripțiilor, este cunoscută data exactă a finalizării: 17 mai 1731. Avea hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. La 1932, din ordinul reginei Maria, bisericuța murșeană este mutată la Castelul Bran (sătenii își edificaseră o biserică de zid și cea de lemn nu mai era utilizată, riscând să se degradeze, așa că au dăruit-o familiei regale).

În anul 1956, patriarului Teoctist decide să mute din nou bisericuța din lemn, care, în perioda petrecută la Bran primise și hramul Sfânta Maria. Biserica în formă de corabie era părăsită, iar localnicii își formaseră obiceiul de a-i folosi prispa pe post de… bodegă. Așa că a fost dusă la Mănăstirea Jercălăi, pe dealurile din apropierea oraşului prahovean Urlaţi.

COMORI-LĂPUȘNA. Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” de la Lăpuşna a fost construită în anul 1779 de sătenii din Comori (comuna Gurghiu), fiind mutată în pădurea de brazi din vecinătatea pârâului Gurghiu în anul 1939, fiind dăruită de localnici familiei regale. Atunci, din ordinul regelui Carol al II-lea, lăcaşului de cult a fost mutat la castelul regal de vânătoare de la lăpușna, pentru ca familia regală să aibă loc de închinăciune când se afla acolo.

Bisericuţa a fost renovată în 1967, iar în anul 1997 s-a hotărât înființarea unei mănăstiri de călugări care să-i redea bisericii viața spirituală şi să o îngrijească – acum, biserica are și un al doilea hram, cel al “Sfinţilor Martiri Brâncoveni”.

ULIEȘ – CULPIU. Biserica de lemn hramul „Sfinții Arhangheli” din satul mureșean Culpiu (comuna Ceuașu de Câmpie) a fost ridicată în anul 1815 de meșteri maramureșeni pentru comunitatea din Ulieș (comuna Râciu). Prima mutare a bisericii a fost din Ulieș pe dealul Culpiului, de acolo fiind mutată, din nou, în vatra satului, după inundațiile din 1970, când viitura a dărâmat-o.

ICLĂZEL-MĂLDĂRĂȘENI. Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Măldărășeni (comuna Iclănzel) a fost edificată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe valea Iclănzelului, în anul 1888 fiind mutată pentru prima oară, în vatra satului Iclănzel – avea hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. În anul 1981, la vreo două decenii după ce localnicii și-au construit o biserică nouă de zid, vechea biserică de lemn a fost mutată în satul învecinat Mădărășeni.

SUB PĂDURE-TÎRGU MUREȘ. Biserica de lemn din curtea Brigăzii 2 de tancuri din Tîrgu Mureș a fost edificată, în anul 2001, cu elemente ale vechii biserici din Sub Pădure (care a fost construită în Laslău Mare – comuna Suplac, în anul 1789, fiind mutată apoi în Sub Pădure – comuna Gănești și fiind sfințită cu hramul „Sfinții Arhangheli”). Din păcate, starea de degradare a bisericii nu a făcut posibilă restaurarea și salvarea sa, însă elemente restaurate au fost folosite la construirea unei biserici-replică din lemn de brad, ceva mai înaltă decât cea originală.

Practic, multe dintre bisericile de lemn care se încăpățânează să mai reziste în județul Mureș nu au fost ridicate pe actualele amplasamente. Bisericile migratoare, călătoare, plimbărețe…

Cătălin VISCHI