Într-un sat din Mureș, un meșteșug vechi de secole încă trăiește. Petruț Chirteș, omul care păstrează vie arta sculptării troițelor
TRADIȚII. În satul Dulcea, aparținător comunei Ibănești, tradiția încă se transmite din generație în generație prin mâinile unui meșter popular care și-a dedicat întreaga viață lemnului. La 78 de ani, Petruț Chirteș este considerat unul dintre ultimii meșteri care mai realizează troițe sculptate în Transilvania, un meșteșug aflat astăzi în pragul dispariției.
În anul 2023, Ministerul Culturii i-a acordat titlul de Tezaur Uman Viu, o recunoaștere rezervată oamenilor care contribuie la păstrarea patrimoniului cultural imaterial al României. De-a lungul timpului, activitatea sa a fost apreciată și prin numeroase alte distincții, inclusiv din partea Academiei Române și a autorităților județene.
Pentru Petruț Chirteș, însă, cea mai importantă realizare nu este colecția de diplome, ci faptul că a reușit să păstreze un meșteșug care odinioară era întâlnit în multe sate românești. Astăzi, spune el, comenzile pentru troițe vin din mai multe județe ale Transilvaniei, în condițiile în care tot mai puțini oameni cunosc această artă.
O veste care îi oferă speranță este faptul că tradiția nu se va opri odată cu el. Fiica sa, Dana, specializată în sculptură în lemn, lucrează alături de tatăl ei și continuă această meserie. Meșterul spune cu mândrie că eleva și-a depășit profesorul, iar acest lucru îi confirmă că experiența acumulată într-o viață întreagă va merge mai departe.
Atelierul din Dulcea este locul unde iau naștere nu doar troițe, ci și rame monumentale pentru icoane, elemente decorative pentru biserici, lăzi de zestre tradiționale și obiecte specifice gospodăriilor pastorale. Recent, meșterul a finalizat o impresionantă ramă sculptată pentru o biserică din Alba Iulia, lucrare la care a muncit timp de două luni.
Printre creațiile sale se regăsesc și așa-numitele crinte, mesele tradiționale folosite la prepararea brânzei în stâne. Una dintre acestea are chiar forma hărții României Mari și este folosită la demonstrațiile pe care meșterul le susține în cadrul festivalurilor dedicate tradițiilor populare.
O altă specializare rar întâlnită este realizarea ferestrelor din lemn pentru turnurile bisericilor. Acestea sunt construite astfel încât sunetul clopotelor să fie direcționat eficient spre sat, respectând principiile vechii arhitecturi rurale. Petruț Chirteș folosește exclusiv lemn de stejar și tehnici tradiționale, iar astfel de lucrări ajung să reziste chiar și un secol.
În prezent, una dintre bisericile care beneficiază de experiența sa este cea din Dileu Vechi, unde au fost realizate noi ferestre pentru turn și o ușă sculptată manual. Soluțiile alese permit propagarea optimă a sunetului clopotelor, fără a afecta rezistența construcției.
Dincolo de activitatea din atelier, meșterul este implicat și în conservarea patrimoniului local. A contribuit la salvarea unor costume populare vechi din zona Văii Gurghiului, a sprijinit amenajarea unui mic muzeu al satului și participă frecvent la ateliere dedicate copiilor, unde îi învață tainele prelucrării lemnului și ale meșteșugurilor tradiționale.
Comuna Ibănești are o particularitate rară în România: găzduiește doi deținători ai titlului de Tezaur Uman Viu. Alături de Petruț Chirteș se află și Dumitru Suceava, cunoscut pentru restaurarea unei mori de apă și a unei vâltori tradiționale, transformate astăzi într-un important punct de atracție pentru vizitatori.
Povestea lui Petruț Chirteș este una despre răbdare, pasiune și respect pentru tradiție. Într-o lume în care multe meșteșuguri dispar odată cu ultimii lor practicanți, la Dulcea, în județul Mureș, sunetul dălții în lemn continuă să păstreze vie o parte din identitatea satului românesc.
