Marea hidrocentrală Lotru–Ciunget, capodopera energetică ascunsă în Carpați

CURIOZITĂȚI. Munții Parâng adăpostesc una dintre cele mai impresionante realizări inginerești din istoria României: amenajarea hidroenergetică Lotru–Ciunget, considerată la momentul construcției drept cea mai complexă schemă hidroenergetică de pe râurile interioare din Europa. Proiectul, dezvoltat în anii ’60 și ’70, a transformat radical Valea Lotrului și a lăsat în urmă o infrastructură energetică de importanță strategică.

Râul Lotru izvorăște din căldarea lacului glaciar Gălcescu, la aproape 2.000 de metri altitudine, și parcurge aproximativ 80 de kilometri înainte de a se vărsa în Olt, în zona localității Brezoi. Diferența de nivel de peste 1.600 de metri și debitul mediu de peste 20 de metri cubi pe secundă au făcut din Lotru o resursă hidroenergetică de excepție, studiată încă din perioada interbelică.

Prima schiță a amenajării Lotrului a fost realizată în 1933 de Dorin Pavel, întemeietorul școlii românești de hidroenergetică, în lucrarea „Planul general de amenajare hidroenergetică în România”. Proiectul avea să fie pus în aplicare abia trei decenii mai târziu, într-un context de investiții masive în infrastructura energetică a țării.

Lucrările au început la mijlocul anilor ’60, în paralel cu cele de la Porțile de Fier I, și au presupus una dintre cele mai dificile mobilizări logistice din România. În inima munților au fost construite drumuri, colonii muncitorești, rețele electrice și galerii subterane într-un mediu extrem, unde iarna temperaturile coborau frecvent sub minus 20 de grade Celsius.

Piesa centrală a sistemului este hidrocentrala Lotru–Ciunget, cu o putere instalată de 510 MW, alimentată de lacul Vidra, situat la aproape 1.300 de metri altitudine, cu o cădere de apă de peste 800 de metri. Barajul lacului Vidra, primul mare baraj de anrocamente al României, se înalță la peste 120 de metri, iar lacul de acumulare are o suprafață de peste 12 kilometri pătrați și un volum de aproximativ 300 de milioane de metri cubi.

Întreaga amenajare Lotru este un adevărat oraș subteran al energiei. Conform revistei Hidrotehnica (1972), sistemul cuprinde 148 de kilometri de galerii, 81 de baraje și captări și derivații care adună apele a peste 90 de afluenți ai Lotrului. Centrala subterană de la Ciunget este echipată cu trei hidroagregate, fiecare având turbine și generatoare de 167 MW, similare celor utilizate la Porțile de Fier.

Impactul amenajării nu a fost doar energetic, ci și social și economic. Peste 8.000 de muncitori au fost aduși în zonă, iar de-a lungul Văii Lotrului au apărut peste 20 de colonii temporare. Unele dintre acestea au stat la baza viitoarelor stațiuni montane. Voineasa, prima stațiune dezvoltată în zonă, a fost inițial un centru de cazare pentru muncitorii hidrocentralei, cu planuri ambițioase de transformare într-o stațiune climaterică de mari dimensiuni.

Regiunea Lotrului se află la granița județelor Hunedoara, Sibiu, Alba, Vâlcea și Gorj și este traversată de două dintre cele mai spectaculoase drumuri din România: Transalpina, șoseaua care atinge cea mai mare altitudine din țară, și DN 7A, care leagă Petroșani de Brezoi și se intersectează cu Transalpina la Obârșia Lotrului. Aceste artere au redeschis zona pentru turism în anii 2000, odată cu modernizarea lor.

Lucrările la amenajarea Lotru s-au întins pe aproape două decenii. Hidrocentrala Lotru–Ciunget a intrat în funcțiune în 1972, fiind urmată de hidrocentralele Malaia (1978) și Brădișor (1982), care adaugă încă 130 MW la sistem. Potrivit Hidroelectrica, cea mai mare parte a investițiilor a fost realizată între 1966 și 1982, perioadă care a definit definitiv peisajul energetic al zonei.

Dorin Pavel considera amenajarea Lotru–Ciunget una dintre marile capodopere hidroenergetice ale României, alături de Izvorul Muntelui–Bicaz, sistemul Bistriței, salba de hidrocentrale de pe Argeș și Porțile de Fier. La mai bine de jumătate de secol de la inaugurare, această lucrare rămâne nu doar o realizare tehnică remarcabilă, ci și o dovadă a ambiției inginerești care a modelat Carpații și a pus energia apelor în slujba dezvoltării României.