Misterul legiunii pierdute a lui Crassus: s-au întâlnit vreodată romanii cu chinezii?
ISTORIE. În anul 53 î.e.n., lumea romană a fost zguduită de una dintre cele mai mari înfrângeri militare din istoria sa. În apropiere de orașul Carrhae (actualul Harran, în sud-estul Turciei), armata romană condusă de Marcus Licinius Crassus s-a confruntat cu forțele Imperiului Part. Deși romanii aveau zeci de mii de soldați și reputația celei mai puternice armate a vremii, confruntarea s-a transformat într-un dezastru.
Crassus, unul dintre membrii celebrului Prim Triumvirat alături de Julius Caesar și Pompeius Magnus, a intrat în luptă cu aproximativ 36.000–42.000 de oameni. Armata romană era formată în principal din infanterie grea – temutele legiuni. În fața lor se afla însă o forță diferită de tot ceea ce romanii întâlniseră până atunci.
Parții, conduși de nobilul Surena, aveau o armată bazată aproape exclusiv pe cavalerie: aproximativ 1.000 de catafracți – cavalerie grea complet înarmată – și 9.000 de arcași călare. Mobilitatea și ploaia continuă de săgeți au distrus formațiile romane. Aproximativ 20.000 de soldați romani au murit în luptă, iar Crassus însuși a fost ucis.
Prizonierii duși la capătul lumii
După bătălie, aproximativ 10.000 de legionari romani au fost luați prizonieri. Sursele antice, precum scrierile lui Plutarch, povestesc că aceștia au fost duși la Seleucia și apoi deportați mult mai departe, în orașul Alexandria din Margiana, în actualul Turkmenistan.
Deportarea prizonierilor în provincii îndepărtate era o practică obișnuită în imperiile iraniene antice. Prizonierii erau folosiți pentru a apăra granițele sau pentru a valorifica experiența lor militară.
De aici începe însă misterul.
Istoricul roman Pliny the Elder menționează existența acestor prizonieri, dar apoi urmele lor se pierd. Cel mai probabil, mulți dintre ei s-au integrat în societatea locală, s-au căsătorit și au rămas în acele regiuni îndepărtate.
O ipoteză fascinantă: legionari romani în China
În anii 1950, un sinolog american, Homer Dubs, a propus o ipoteză spectaculoasă. Studiind cronicile dinastiei Han, el a descoperit o relatare despre o bătălie din anul 36 î.e.n., în care armata chineză condusă de generalul Gan Yen‑shou a atacat o fortăreață a nomazilor Xiongnu.
Cronicile chineze descriu un detașament misterios de peste 100 de soldați care apărau poarta orașului într-o formație numită „solzi de pește”.
Pentru Dubs, această descriere semăna izbitor cu celebra formație militară romană testudo – „broasca țestoasă” – în care legionarii își uneau scuturile pentru a forma un scut protector.
În plus, cronicile menționează și existența unor palisade defensive duble, o tehnică militară cunoscută în armata romană.
Satul roman din China?
Dacă teoria lui Dubs este corectă, atunci un grup de legionari romani capturați la Carrhae ar fi fost deportați în Asia Centrală, ar fi scăpat sau ar fi fost recrutați ca mercenari de către Xiongnu, iar apoi ar fi ajuns în contact direct cu armata chineză.
Cronicile menționează că acești soldați ar fi fost mutați ulterior într-o așezare numită Liqian, în provincia chineză Gansu. Unii cercetători au sugerat că numele „Liqian” ar putea fi o referire la Roma sau la „legiune”.
În zonă au fost observate și unele trăsături fizice considerate „occidentale” – păr deschis la culoare, ochi albaștri sau verzi – ceea ce a alimentat și mai mult speculațiile.
Un mister încă nerezolvat
Totuși, majoritatea istoricilor rămân prudenți. Nu există dovezi arheologice directe care să confirme că prizonierii romani din bătălia de la Carrhae au ajuns într-adevăr în China.
Formația „solzi de pește” ar putea descrie pur și simplu o tactică militară necunoscută chinezilor. De asemenea, palisadele defensive nu erau exclusiv romane.
Studii genetice moderne realizate în zona presupusului sat Liqian nu au găsit până acum dovezi clare ale unei origini romane.
Astfel, povestea legiunii pierdute a lui Crassus rămâne unul dintre cele mai fascinante mistere ale lumii antice. Poate că, într-o zi, descoperirile arheologice vor aduce răspunsul definitiv. Până atunci, ideea că legionari romani ar fi ajuns la capătul Drumului Mătăsii și ar fi luptat în Asia rămâne una dintre cele mai captivante ipoteze ale istoriei.
