Naarghita, românca cu suflet indian
ISTORIA MUZICII. Maria Amarghioalei, cunoscută sub numele de scenă Naarghita, a fost o artistă unică în peisajul cultural românesc. Născută pe 14 ianuarie 1939, în satul Pufești din județul Vrancea, viața ei a fost marcată de încercări și victorii, contrastând între sărăcie și succes, între umbră și lumină. Naarghita a devenit o emblemă a dialogului intercultural, fiind o ambasadoare a culturii indiene în România și un simbol al pasiunii și perseverenței.
Primele pasiuni și revelația artistică
Copilăria Mariei a fost dificilă, fiind crescută de bunicii materni după despărțirea părinților săi. La nouă ani s-a mutat în București, unde a început să studieze dansul și canto clasic. A urcat treptat pe scara artistică, intrând în anul 1956 în corpul de balet al teatrului de revistă „Constantin Tănase”.
Momentul care i-a schimbat destinul a fost vizionarea filmului indian „Vagabondul”, regizat de Raj Kapoor. Fascinată de muzica și dansurile indiene, Maria a decis să învețe cântecele din film și chiar limba hindi, studiind cu un profesor de la Universitatea București. În 1957, a debutat ca solistă în revista „O seară la estradă”, alegându-și numele de scenă Naarghita, care simbolizează „cântul spiritului etern” în hindi.
O stea a muzicii și dansului indian
Naarghita a devenit rapid cunoscută pentru talentul său unic de a aduce muzica și dansul indian în fața publicului românesc. Purta sari, cânta în limba hindi și fascina prin autenticitatea interpretărilor sale. În anii ’60 și ’70, a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate, înregistrând discuri la Electrecord și apărând în emisiuni de televiziune.
Momentul culminant al carierei sale a fost în 1967, când prim-ministrul Indira Gandhi a invitat-o în India, impresionată de prestația sa artistică. Naarghita a petrecut șase luni în India, participând la festivaluri de muzică și film și întâlnindu-l pe idolul său, Raj Kapoor. Cei doi au legat o prietenie strânsă, dar destinul i-a ținut pe drumuri separate.
De la glorie la umbră
În anii ’80, regimul comunist a interzis călătoriile internaționale ale Naarghitei, iar artista a fost marginalizată și uitată treptat. Lipsită de sprijinul autorităților, Naarghita a trăit în singurătate, cu resurse materiale limitate, dar cu o moștenire artistică impresionantă.
Pe 26 februarie 2013, Naarghita s-a stins din viață, lăsând în urmă o operă artistică vastă – peste 200 de cântece înregistrate și zeci de spectacole memorabile. Nepoata sa a relatat cu tristețe despre ultimele zile ale artistei, care și-a păstrat simplitatea și modestia până la final.
Moștenirea Naarghitei
Maria Amarghioalei, alias Naarghita, rămâne o legendă a scenei românești. Povestea ei este una despre pasiune, sacrificiu și curaj. A fost o pionieră a interculturalității, îmbinând frumusețea muzicii și dansului indian cu sensibilitatea românească.
Supranumită „Cenușăreasa din Vrancea”, Naarghita este un simbol al forței interioare și al capacității de a transcende barierele culturale. Românca cu suflet indian va fi mereu admirată pentru contribuția sa artistică unică și pentru lecția de viață pe care ne-a oferit-o.
