PARCĂRILE DOMNULUI FLOREA – Analiză argumentată comparativ: „Scump, dom’le, scump, dincolo era mai ieftin”

TAXE LOCALE. Când am aflat că parcările publice ale municipalității Tîrgu Mureș sunt „eliberate” de orice taxă, ca odinioară glia strămoșească de sub „jugul imperialist”, am avut impulsul să cred că aici s-a revărsat Cornul Abundenței și că bugetul local a ajuns ca și cel al stațiunii elvețiene care a eliminat timp de un an orice taxă, pe considerent că s-au finalizat toate proiectele de dezvoltare, au de toate și, prin urmare, nu se justifică împovărarea financiară a cetățenilor.
Am fost lămurit rapid că nu e nici pe departe așa, ci că deocamdată nu se plătește taxa de parcare, pentru că în ianuarie 2017 a expirat contractul pentru gestiunea acestui serviciu și uite c-a durat „puțin” până să poată fi semnat alt contract. „Puțin” însemnând 16 luni și jumătate. Dar asta e de-nțeles, doar graba are alt înțeles în accepțiunea ardelenească.
În plus, a fost bine spre excelent, contribuabilul-elector a putut parca „moca” timp de un an și patru luni, iar bugetul local pare a nu fi fost afectat deloc – altfel n-ar avea niciun argument rațional revărsarea bonomă de paranghelii și chiolhane populiste prin finanțări de la bugetul municipal, cu o cadență depășită de foarte puține alte orașe, evenimente de importanță planetară organizate de administratorii urbei conduse de Dorin Florea.
Acum, gata cu distracția, din 14 mai parcarea se plătește, cum e normal. Problema e că se plătește mult. Adică mult mai mult decât în alte urbe comparabile cu Tîrgu Mureș. Poate-i asta o pedeapsă pe care magistralul edil Florea a gândit-o pentru mureșenii cărora le-a permis să parcheze gratis timp de mai bine de 16 luni. Până și o morsă și-ar fi dus la capăt gestația în 16 luni, ajungând la naștere, deci și Tîrgu Mureș poate naște taxe de parcare. Numai că strategia adoptată pentru taxa de parcare e una defectuoasă și speculativă, făcută în detrimentul cetățenilor și argumentăm această concluzie în continuare.
Strategie de speculanți
Fără dubiu, parcările publice din orice oraș cu pretenții de civilizație sunt supuse unor taxe. La fel, fără dubiu, suma acestor taxe e utilizată (măcar într-o proporție covârșitoare, dacă nu chiar totală) la dezvoltarea sistemului de circulație auto din respectivul oraș. Pentru asta, în orașele administrate bine, există transparență în privința sumelor colectate, a procentului din aceste taxe care este inclus în bugetul local și, mai ales, a modului în care este cheltuită această sumă.
Respectiv, banii colectați din taxele de parcare merg spre: întreținerea drumurilor și a sistemelor de semaforizare, edificarea unor noi locuri de parcare – în cazul în care acestea sunt insuficiente comparativ cu parcul auto local (variantă valabilă și în Tîrgu Mureș) -, module Smart Parking, implementarea unor strategii pentru decongestionarea traficului rutier etc. Pentru a vă face o idee de sumă (că asta e ținută secretă, de zici că e strategia națională anticorupție), în Bacău, oraș de rangul I (locul 13, cu un loc mai sus decât Tîrgu Mureș), în anul 2017 s-au colectat sub formă de taxă de parcare (inclusiv abonamente) 524.000 de lei.
Dacă în Tîrgu Mureș noile taxe de parcare sunt comparabile cu ale altor orașe similare din România, problema strategiei adoptate de administrația publică locală suferă în privința unei interpretări eronate (din punct de vedere economic și moral) al Zonei 0 (adică a centrului urbei) și a prețului la abonamente.
Primul aspect care ne-a atras atenția a fost că în zona centrului nu sunt valabile abonamentele, deși acestea sunt numite „universale”. Bine, nu reluăm părerea pe care deja ne-am format-o și pe care am argumentat-o că la nivelul administrației există carențe și în privința cunoașterii limbii române, deci nu mai explicăm semnificația cuvântului „universal”. De ce nu sunt valabile și în centrul orașului abonamentele de parcare universală pe care un cetățean plătitor de taxe în Tîrgu Mureș le achită anticipat?
În fază inițială, am fost convinși că a fost retrocedat centrul orașului și că nu mai este domeniu public. Apoi, purtătorul de cuvânt al Primăriei (Cosmin Blaga, pentru statisticieni) ne-a „luminat”: „Ca în orice oraș mare din Europa, în zona centrală nu pot fi achiziționate abonamente pentru că ideea este ca numărul parcărilor să fie într-un flux continuu, să fie permanent eliberate. Tocmai de aceea este impusă o limită maximă pentru staționare în zona centrală și anume două ore.”
Pardon?! Vezi ce bine prinde niște „luminare”? Deci, fără să știm niciunul dintre cei cu simțul ridicolului, am trăit până acum într-un oraș mare din Europa. S-a-nțeles și-n ultima bancă? Tîrgu Mureș e un fel de metropolă, așa, ca Parisul, Londra, München, Roma, Lisabona… Când ne uităm în documentele oficiale și vedem că este al 14-lea oraș din România, să știm că nu e așa, că asta-i o himeră, pentru că, de fapt, e „un oraș mare din Europa”.
OK, s-o lămurim, că-i păcat să mimăm că suntem toți proști: nu suntem niciun oraș mare din Europa, raportarea trebuie făcută la orașele similare din România (Tîrgu Mureș fiind ultimul oraș de rangul I, al 14-lea, conform ierarhizării naționale). Pentru că dac-am fi, am avea parcări subterane sau supraterane – apropo, Galați își face acum o parcare supraterană: 2,2 milioane de euro (10 milioane de lei), parter + trei etaje, 214 locuri de parcare + 50 spații de depozitare tip boxe individuale, cu sistem de control acces cartele cu autotaxare, sistem monitorizare video, sistem semaforizare cu senzor și afișaj al numărului de locuri de parcare, iluminat LED cu senzor de proximitate și aprindere în cascadă, panouri solare producere apă caldă în paralel cu instant electric, termoizolații spații încălzite, încălzire electrică locală cu senzor de prezență și programare temporală, dar și de 21 de staţii de încărcare autovehicule electrice. Nice?
Comparația cu alte orașe
Deci în zona centrală plătești indiferent dacă ai abonament sau nu. „Ca în orice oraș mare din Europa”. Noi coborâm pe Terra, în România, să vedem cât costă abonamentele, pentru că acestea, de fapt, sunt facilitățile pe care administrația publică locală le oferă cetățenilor orașului.
● Tîrgu Mureș, locul 14: Taxă parcare (Zona 0) 2 lei/30 minute, 3 lei/oră, (celelalte zone) 1,5 lei/30 minute, 2 lei/oră, 9 lei/zi. Abonament: 46,70 lei/lună, 136,25 lei/trimestru, 265 lei/semestru, 500 lei/an.
● Bacău, locul 13: Taxă parcare 0,75 lei/30 minute, 1,5 lei/oră, Abonament: 47 lei/lună, 200 lei/6 luni, 350 lei/an.
● Pitești, locul 12: Taxă parcare 1 leu/30 minute, 2 lei/oră, 6 lei/zi. Abonament: 200 lei/trimestru, 400 lei/semestru, 800 lei/an.
● Brăila, locul 11: Taxă parcare 0,5 lei/30 minute, 1 leu/oră. Abonamente: se plătesc doar parcările de reședință 16 lei/lună, 192 lei/an.
● Oradea, locul 10: Taxă parcare 0 lei/15 minute, 1,3 lei/30 minute, 2,6 lei/oră, 15 lei/zi. Abonamente: 70 lei/lună, 200 lei/trimestru, 380 lei/semestru, 700 lei/an.
● Ploiești, locul 9: Taxă parcare 1 leu/30 minute, 2 lei/oră. Abonament: 80 lei/auto/lună, 192 lei/trimestru, 336 lei/semestru, 576 lei/an.
Dacă îndrăznim să privim puțin și-n jos, bine, nu foarte jos, ci imediat sub Tîrgu Mureș, observăm așa: în Bistrița, taxa de parcare e de 1 leu/30 minute, 2 lei/oră, iar abonamentul e de 70 lei/lună, 180 lei/trimestru, 250 lei/semestru, 480 lei/an. Și aceste tarife și cele mai de sus sunt valabile în tot orașul, nu există excludere de la zona centrală (pentru că și aceasta face parte tot din oraș).
Ori poate mai bun e exemplul Băii Mari, oraș doar cu 10.000 de locuitori mai puțin decât Tîrgu Mureș, unde administrația publică locală a strâns o grămadă de bani încă din luna ianuarie punând un preț unic pe abonamentul anual de parcare valabil în toate parcările publice de pe raza orașului: 100 de lei. Acest sistem e valabil din anul 2013 și dacă e menținut, poate primarul Florea ar trebui să îi telefoneze primarului Cherecheș și să-l întrebe de beneficiile unei taxe mici plătite de mulți.
Știu, 100 de lei pare o sumă mică, dar tocmai de aceea 92% dintre posesorii de autoturisme au achiziționat abonamentul și introduc, de cinci ani încoace, o sumă impresionantă de bani în bugetul local încă din prima lună a anului, bani din care se pot bugeta proiecte importante (bine, nu se fac, dar nu pentru că nu se pot, ci pentru că și acolo, ca și în Tîrgu Mureș, parangheliile și chiolhanele sunt considerate „de importanță 0”).
Cătălin VISCHI