Parlamentul European aprobă programul de 1,5 miliarde de euro pentru industria europeană de apărare. Sprijin direct și pentru Ucraina
APĂRARE. Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate primul program dedicat industriei de apărare a Uniunii Europene, un pas decisiv pentru consolidarea capacităților militare ale blocului și pentru întărirea sprijinului acordat Ucrainei. Cu 457 de voturi pentru, 148 împotrivă și 33 de abțineri, legislativul european a aprobat un buget de 1,5 miliarde de euro pentru perioada 2025–2026, dintre care 300 de milioane sunt alocate explicit pentru Instrumentul de Sprijin pentru Ucraina.
Programul, negociat cu Consiliul încă din primăvara anului trecut, are ca obiectiv modernizarea industriei europene de apărare și stimularea cooperării între statele membre, într-un context geopolitic dominat de incertitudini privind planul de pace al SUA și de intensificarea operațiunilor de război hibrid ale Rusiei. Este pentru prima dată când UE construiește un cadru financiar dedicat în mod exclusiv producției, achizițiilor și inovației în sectorul apărării.
Potrivit raportorului Andrius Kubilius, accesul Ucrainei la Programul European de Investiții în Apărare „face posibilă achiziționarea de echipamente de apărare în, cu și pentru Ucraina”, facilitând integrarea tehnologică dintre industria ucraineană și cea europeană. Acest parteneriat este considerat esențial pentru modernizarea capabilităților de apărare ale Europei pe termen lung.
Cheltuielile pentru apărare ale statelor membre sunt estimate la 392 de miliarde de euro în 2025, aproape dublu față de nivelul anterior invaziei ruse. Totodată, Comisia Europeană estimează că aproximativ 3,4 trilioane de euro vor fi investite în apărare în următorul deceniu, motiv pentru care intenționează să propună creșterea bugetului pe termen lung pentru apărare și spațiu la 131 de miliarde de euro.
Programul adoptat încurajează în mod ferm achizițiile de echipamente din interiorul blocului comunitar, pentru a reduce dependența de furnizorii externi. Națiunile UE pot cumpăra din afara Uniunii doar când costurile, performanța sau întârzierile de aprovizionare justifică această opțiune. De asemenea, firmele europene de apărare vor putea accesa reduceri fiscale și stimulente pentru proiecte de interes comun, cum ar fi Eastern Flank Watch, Drone Defense Initiative sau Space Shield.
Un alt element central îl reprezintă integrarea companiilor ucrainene în proiectele majore ale UE, o inițiativă care, potrivit lui Kubilius, „injectează inovația militară ucraineană în industria europeană” și contribuie la construirea unei apărări colective reziliente. Raphaël Glucksmann, eurodeputat francez, a subliniat că acest program „ne va permite să construim o Europă mai suverană și mai bine protejată”.
Europarlamentarii români au sprijinit majoritar proiectul, subliniind necesitatea unei industrii de apărare moderne și competitive. Vasile Dâncu a evidențiat că este „cel mai important program european”, în timp ce Daniel Buda a punctat faptul că UE a ajuns la maturitatea necesară pentru a trata apărarea ca prioritate strategică. În același timp, unele voci au atras atenția asupra echilibrului dintre investițiile în securitate și alte domenii de interes public.
Industria europeană de apărare, care include peste 2.000 de companii mici și mijlocii, alături de mari producători multinaționali, generează anual o cifră de afaceri de aproximativ 70 de miliarde de euro. Consolidarea acestei baze industriale este considerată esențială pentru capacitatea Europei de a răspunde riscurilor externe și pentru a preveni situațiile în care statele membre mai vulnerabile pot deveni ținte ale agresiunii.
Programul de 1,5 miliarde de euro marchează astfel o schimbare de paradigmă: Uniunea Europeană trece de la o abordare predominant economică la una în care securitatea, reziliența și capacitatea industrială de apărare devin componente centrale ale viitorului european. În tandem cu parteneriatul cu Ucraina, acest demers deschide calea către o Europă mai puternică, mai autonomă și mai pregătită pentru provocările geopolitice ale următoarelor decenii.
