Propunerea neașteptată a Sindicatului Pro Lex: înlocuirea parțială a judecătorilor cu inteligență artificială – o soluție inovatoare sau o amenințare pentru statul de drept?
DIGITALIZARE. Într-o perioadă în care digitalizarea avansează rapid și transformă modul în care funcționează instituțiile publice din întreaga lume, o idee mai puțin obișnuită captează atenția în România: înlocuirea parțială a judecătorilor cu sisteme de inteligență artificială (IA). Surprinzător, această propunere vine nu din partea unei companii din domeniul tehnologic, ci din partea Sindicatului Național Pro Lex, care reprezintă polițiștii din țară. Aceștia sugerează dezvoltarea unui Sistem Automatizat de Soluționare a Litigiilor Administrative, o premieră națională menită să aducă mai multă eficiență în sistemul judiciar.
Un sistem automatizat: beneficii și riscuri
Pro Lex argumentează că, în condițiile în care instanțele sunt supraîncărcate de spețe repetitive și resursele bugetare sunt insuficiente pentru acoperirea volumului de muncă, un Sistem de Soluționare Automată (SSA) ar putea rezolva rapid cazurile administrative. Conform sindicaliștilor, această tehnologie ar putea aplica automat legislația națională, precum și deciziile pronunțate de Înalta Curte, Curtea Constituțională sau Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Această idee se plasează într-un context legislativ în evoluție: OUG 62/2024, care a introdus deja grad de automatizare în domeniul prestațiilor sociale, fiind considerată ca un precedent și o veste bună pentru implementarea unor soluții digitale în sectorul public. Cu toate acestea, inițiativa nu a rămas fără controverse.
O voce critică: riscurile pentru principiile fundamentale ale statului de drept
Avocata Silvia Uscov avertizează că o astfel de inițiativă poate încălca principiile esențiale ale statului de drept. Ea subliniază că inteligența artificială nu are capacitatea de a interpreta nuanțele juridice, contextul uman și nu poate face diferența între circumstanțe subtile. În plus, atrage atenția asupra riscurilor de apariție a deciziilor sistemice eronate, care, odată implementate, pot avea consecințe grave asupra societății.
Alți juriști, precum Anca Elena Bălășoiu, consideră că AI-ul poate fi un instrument util în spețe simple și repetitive, dar nu și în decizii complexe. În opinia sa, tehnologia trebuie să fie un sprijin pentru judecători, nu un substitut al lor. Profesorul Andrei Săvescu adaugă, la rândul lui, că sistemul juridic are nevoie de predictibilitate și coerență, iar aceste obiective pot fi realizate doar dacă în sistemul judiciar pătrunde și elementul uman, cu experiența, empatia și discernământul său.
Voința politică – bariera reală pentru reforme
Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, aduce în discuție un alt factor esențial: voința politică. „Nu tehnologia ne lipsește, ci curajul de a reforma un sistem greu de schimbat, aflat în plasă de interese”, afirmă el. Aceasta sugerează că, în ciuda progreselor tehnologice, reforma reală în justiție și în alte domenii ale statului depinde în primul rând de voința politică și de deschiderea către inovație, nu doar de capacitatea tehnică.
Ce urmează?
Deși ideea automatizării unor procese judiciare este încă în stadii incipiente și controverse, valul de opinii și reacții din partea experților evidențiază dilema fundamentală: până unde putem merge în digitalizarea justiției fără a compromite principiile democratice? Rămâne de văzut dacă această propunere va fi implementată, și, dacă da, în ce măsură va avea un impact real asupra eficienței și corectitudinii sistemului judiciar românesc.
