Rămășițele unei supernovei din anul 1181: o nebuloasă strălucitoare în inima cosmosului
ȘTIINȚĂ. Agenția Spațială Europeană (ESA) a adus la lumină ecoul străvechi al unei explozii de supernovă care s-a produs acum 800 de ani, dezvăluind urmele unui eveniment cosmic care a fascinat observatorii din anul 1181.
O imagine combinată a ceea ce a rămas din supernova 1181 prezintă un nor rotund și strălucitor, înconjurat de mici stele albe în centrul său. În interiorul acestui nor se pot observa dâre care se extind ca artificii dintr-o stea centrală.
Documentele istorice relatează despre apariția unei supernove rare pe cerul nopții. Conform ESA, strălucirea acesteia rivaliza cu cea a lui Saturn și a rămas vizibilă timp de incredibile 185 de zile consecutive.
În căutarea rămășițelor acestui eveniment cosmic deosebit, oamenii de știință au presupus inițial că nebuloasa care înconjoară pulsarul 3C 58 ar putea fi urmarea supernovei. Cu toate acestea, cercetările ulterioare au demonstrat că pulsarul exista înaintea exploziei supernovei din 1181.
În ultimii ani, un alt candidat a fost identificat sub forma lui Pa 30, o nebuloasă aproape circulară cu o stea centrală în constelația Cassiopeia.
Prin combinarea imaginilor de la diferite telescoape, a fost creată o imagine compozită a acestei nebuloase, oferind o privire uimitoare asupra remanențelor supernovei care au strălucit pe cer acum peste 800 de ani.
Telescopul XMM-Newton al ESA a furnizat observații în raze X (reprezentate în albastru), ilustrând întinderea completă a nebuloasei, în timp ce Observatorul de Raze X Chandra al NASA (reprezentat în cyan) a identificat sursa sa centrală.
Deși abia vizibilă în lumină optică, nebuloasa strălucește puternic în lumină infraroșie, surprinsă de Explorerul Spațial Infraroșu Wide-field al NASA (reprezentat în roșu și roz).
De remarcat că structura radială din imagine cuprinde sulf încălzit care emite lumină vizibilă, observată prin telescopul Hiltner 2.4 m de la Observatorul MDM din Arizona, SUA (reprezentat în verde), împreună cu stelele din fundal capturate de Pan-STARRS (reprezentat în alb) din Hawaii, SUA.
Analiza compoziției diferitelor componente ale remanenței a condus la concluzia că aceasta provine dintr-o explozie termonucleară, mai precis dintr-un eveniment de supernovă de tip Iax sub-luminos. Acest tip de eveniment implică fuzionarea a două stele pitice albe, de obicei fără a lăsa în urmă niciun rest.
Cu toate acestea, exploziile incomplete pot forma o stea „zombie”, exemplificată de steaua pitică albă masivă din acest sistem, conform ESA.
Această stea excepțional de fierbinte, una dintre cele mai fierbinți din Calea Lactee, cu temperaturi ce ating aproximativ 200.000 de grade Celsius, emite un vânt stelar rapid cu viteze ce ajung până la 16.000 km/h. Combinația unică dintre stea și nebuloasă oferă o oportunitate inestimabilă pentru studierea unor fenomene cosmice rare.
ESA subliniază că imaginea compozită a remanenței supernovei dezvăluie o nebuloasă strălucitoare sferică în centrul său, înconjurată de o constelație de stele albe punctate. Mai multe raze se extind în exterior în cadrul nebuloasei, asemenea unor artificii cerești care emană dintr-o stea centrală.
