Revoluționarea agriculturii românești: Banca de Resurse genetice vegetale aclimatizează pepenii de iarnă și alte specii inovatoare
INOVAȚIE. În cadrul laboratoarelor de cercetare ale Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, s-a obținut un succes remarcabil prin aclimatizarea unor specii inedite de pepeni, cu arome distincte de coniac și vanilie sau în varianta lor verde. Printre aceste specii notabile se numără pepenele de iarnă, cunoscut științific sub denumirea de “Benincasa Hispida”, dar și sub pseudonime precum pepene alb, pepene de ceară sau castravete de iarnă.
Numele acestui pepene, “Benincasa Hispida”, este o închinare adusă contelelui Giuseppe Benincasa, iar conform cercetătorilor BRGV Buzău, fructul rezultat este o adevărată delicatesă culinară. Deși forma sa amintește de un pepene tradițional, gustul său este departe de dulceața caracteristică altor soiuri. Se aseamănă mai degrabă cu castraveții și dovlecii, oferind o pulpă albă, ușor verzuie și crocantă. Acest pepene se remarcă prin capacitatea de a se păstra în stare proaspătă peste iarnă, dar este vulnerabil la îngheț și necesită cultivare în sere încălzite în timpul sezonului rece.
Directorul BRGV, Costel Vînătoru, a subliniat importanța acestei specii noi aclimatizate în România, evidențiind faptul că, deși are forma unui pepene obișnuit, gustul său este cu totul aparte. Pepenele de iarnă nu doar își păstrează prospețimea în diverse preparate, precum bomboane, sucuri și jeleuri, ci oferă și o experiență gustativă inedită. În contrast cu dulceața pepenelor tradiționale, acesta are o notă ușor acrișoară și zemoasă, amintind de gustul crocant al unui castravete proaspăt.
Vînătoru a subliniat că, în comparație cu pepenii dulci pe care îi cunoaștem, pepenele de iarnă este mult mai bogat în nutrienți și substanțe antioxidante, conferindu-i o valoare nutritivă superioară. Acest aspect îl face nu doar o opțiune interesantă pentru consumul direct, ci și un ingredient valoros în alimentația echilibrată, contribuind la menținerea sănătății pielii și oferind multiple beneficii organismului. Așadar, descoperirea și aclimatizarea acestei specii de pepene aduc nu doar noutate în peisajul agricol românesc, ci și un potențial semnificativ în ceea ce privește diversificarea și îmbunătățirea dietei consumatorilor.
Conform “Tratatului de legumicultură”, fructul nu este doar o sursă bogată de fier și vitamine, ci și un depozitar al unor proprietăți medicinale deosebite. În India, acesta este folosit în tratarea dizenteriei, acționând și ca antidepresiv, iar decoctul său este recunoscut pentru capacitatea sa de a combate tusea. Mai mult, uleiul obținut din semințele acestui fruct se bucură de proprietăți vermifuge, contribuind la combaterea paraziților intestinali. Într-adevăr, pruina care acoperă fructele este utilizată și în producția de lumânări, conferindu-i numele de “pepene de ceară”.
Tratatul menționează că acest soi este cotat drept unul ce conține un nivel ridicat de antioxidanți, iar din pepenele de iarnă se obțin preparate medicale valoroase. Pe lângă beneficiile sale în domeniul medical, pepenele de iarnă este o plantă extrem de versatilă, având multiple întrebuințări și în gastronomie. De asemenea, poate fi folosit ca plantă decorativă datorită capacității sale mari de creștere.
Cercetătorii de la Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău au reușit să aducă această specie în România și să o aclimatizeze, obținând trei genotipuri distincte. Unul dintre acestea, denumit Zefir, a fost deja omologat, în timp ce un altul se află în curs de omologare. Diferența majoră între cele două soiuri constă în forma fructului: Zefir prezintă un fruct ovoid, asemănător cu o minge de rugby, cu o greutate de până la 3 kilograme. Al doilea soi are un fruct rotund, de dimensiuni cuprinse între 3 și 6 kilograme, în timp ce al treilea, de dimensiuni mai mari și cu o formă ușor pătrățoasă, poate atinge chiar și 15-16 kilograme.
Pepenele de iarnă se dovedește a fi compatibil cu majoritatea soiurilor de pepene și castraveți, făcându-l potrivit pentru utilizare ca portaltoi. Directorul BRGV subliniază că această specie poate fi cultivată cu succes în România, iar semințe sunt disponibile pentru cei interesați să înceapă propria cultivare. Originile precise ale plantei nu sunt clar stabilite, dar se crede că provine din Asia sau chiar America de Sud.
În cadrul BRGV, se desfășoară studii asupra unui număr impresionant de soiuri de pepeni, inclusiv exotici, care, deși nu au ajuns încă pe piață, se disting prin formă, proprietăți și gust. Printre acestea se numără pepenii galbeni cu arome de coniac sau pară, precum și cel mai mic pepene din lume, cu o dimensiune care nu depășește 3 centimetri. Descriindu-l ca fiind un pepene în miniatură, directorul BRGV subliniază că acesta are un potențial mare de producție, chiar dacă nu este dulce și se consumă cu coajă. Astfel de varietăți exotice ar putea, în viitor, să ofere o alternativă inedită și valoroasă pe piața agricolă din România.
Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău îi revine rolul esențial de a conserva și valorifica resursele fitogenetice, având o contribuție semnificativă în reabilitarea horticulturii românești. Prin activitățile lor științifice și determinarea cercetătorilor, această instituție se angajează în conservarea diversității genetice și în susținerea biodiversității, aducând în prim-plan soiuri tradiționale și exotice cu potențialul de a îmbogăți agricultura și de a face față provocărilor aduse de schimbările climatice.
