România, țara bogată în aur, dar blocată în exploatarea sa: promisiuni neîmplinite și oportunități ratate

RESURSE. Începând cu anii 1990, exploatarea zăcămintelor de aur din România a fost privită ca o soluție promițătoare pentru revitalizarea economiei naționale și reducerea datoriilor. Deși România dispune de resurse aurifere semnificative, estimate la sute de tone, acestea au rămas nevalorificate din cauza piedicilor legale, a opoziției comunitare și a reglementărilor de mediu. Astăzi, când prețul aurului a atins recorduri de 400 de lei pe gram, valorificarea acestei resurse pare mai îndepărtată ca oricând, în pofida potențialului economic evident.

Promisiuni neonorate și proiecte blocate
Printre proiectele majore care ar fi putut transforma exploatarea aurului într-un motor de creștere economică se numără Roșia Montană, Certej și Rovina. În anii ’90, proiectul Roșia Montană, inițiat de Gabriel Resources, o companie canadiană, viza extragerea a peste 300 de tone de aur din Munții Apuseni. Deși proiectul a fost susținut de guvernul din acea perioadă, opoziția puternică a comunității și a activiștilor de mediu a dus la proteste masive, urmate de procese de lungă durată. În final, UNESCO a recunoscut valoarea istorică a Roșiei Montane, transformând-o într-o zonă protejată, ceea ce a blocat definitiv exploatarea aurului.

La Certej, un alt proiect minier de amploare a fost lansat de compania Deva Gold, care a obținut autorizația necesară în 2012. Cu toate acestea, în 2019, Mining Watch Romania a contestat validitatea avizului de mediu, iar proiectul a fost suspendat. În prezent, licența minieră pentru Certej a expirat, iar viitorul exploatării rămâne incert.

Situația de la Rovina este similară: proiectul de extragere a aproximativ 200 de tone de aur a fost suspendat în urma acțiunilor activiștilor de mediu, care au achiziționat terenuri din zonă pentru a împiedica dezvoltarea exploatării. Avizul de mediu necesar pentru continuarea proiectului a fost suspendat de instanță, iar sentința finală încă nu a fost pronunțată.

Bogății blocate, datorii crescânde
În prezent, România se află pe locul 38 la nivel mondial în ceea ce privește rezervele de aur, majoritatea acestora fiind depozitate la Banca Angliei. Din cele 103,6 tone de aur pe care România le deține, circa 61 de tone sunt păstrate la Londra, cu un cost anual de administrare de aproximativ 70.000 de dolari. În contextul economic actual, această resursă, dacă ar fi valorificată prin exploatarea zăcămintelor locale, ar putea reduce semnificativ datoriile naționale și sprijini economia locală. Totuși, din cauza lipsei de susținere legală și a opoziției constante, accesul la aceste bogății naturale este practic blocat.

Impactul reglementărilor stricte și al opoziției comunitare
În România, regulamentele stricte și opoziția comunității au devenit principalele piedici în calea exploatării resurselor minerale. Deși exploatarea aurului ar putea genera locuri de muncă, stimula economia și reduce importurile de resurse, mulți activiști subliniază riscurile ecologice și impactul asupra sănătății publice. În cazurile Roșia Montană și Certej, de exemplu, utilizarea cianurilor și amenințarea la adresa biodiversității au fost argumente majore în mobilizarea comunităților împotriva proiectelor.

România – între protecția patrimoniului și nevoia de dezvoltare economică
România se confruntă astfel cu o dilemă importantă: cum poate echilibra protecția patrimoniului istoric și a mediului cu nevoia de dezvoltare economică? Situri precum Roșia Montană, care reprezintă un tezaur istoric subteran din perioada romană, sunt de neprețuit pentru identitatea culturală a României, dar și pentru patrimoniul mondial. În același timp, zăcămintele de aur neexploatate rămân o oportunitate ratată pentru o economie care are nevoie de resurse noi pentru a crește.

Astăzi, în ciuda interesului internațional pentru aur și a prețului record, investitorii străini au început să se îndepărteze de România, frustrați de blocajele administrative și instabilitatea legală. În lipsa unei soluții care să permită exploatarea responsabilă și sustenabilă a aurului, România riscă să rămână o țară cu resurse nevalorificate și oportunități economice pierdute.

Viitorul aurului românesc: reglementare și dialog pentru o exploatare sustenabilă
În acest context, este necesară o abordare echilibrată care să asigure atât protecția mediului, cât și exploatarea eficientă a resurselor naturale. Colaborarea între autorități, investitori și comunitățile locale, alături de reglementări clare și transparente, ar putea permite României să valorifice potențialul său aurifer într-un mod sustenabil. Astfel, aurul românesc ar putea deveni nu doar o bogăție subterană, ci și o resursă pentru un viitor economic mai stabil și prosper.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare