Tradițiile culinare din Sânpetru de Câmpie: mămăliga, prăjitura de mălai și gusturile autentice
CULINAR. În comuna Sânpetru de Câmpie, situată în inima Câmpiei Transilvaniei, mămăliga a fost, timp de generații, un element central al alimentației zilnice. Oferind un adevărat spectru de preparate, mămăliga nu este doar un aliment de bază, ci și un simbol al tradițiilor locale. Profesorul Mihai Teodor Nașca, un cunoscut culegător de folclor din zonă, ne împărtășește detalii despre modul în care alimentația sânpetrenilor a evoluat, dar și despre reîntoarcerea lor la vechile obiceiuri culinare.
Mese simple, dar hrănitoare
Alimentația tradițională a localnicilor era caracterizată prin mese cu puține grăsimi și ingrediente sănătoase. La micul dejun, mămăliga era servită cu „lapce fiert” sau cu brânză și papă, o omletă tradițională. O variantă delicioasă, mămăliga „tocșită”, se prepară prin alternarea straturilor de mămăligă și brânză, gătită la foc moale până când brânza se topește.
La prânz, ciorba, denumită local „zamă”, completa masa, iar seara se consuma „mămăligă cu ce dă Dumnezeu”. Pe timpul iernii, mesele erau adaptate la programul de lucru, având loc două mese principale, servite mai devreme decât astăzi.
Posturi și preparate de sezon
Pe lângă preparatele pe bază de mămăligă, tradiția culinară a comunei include și rețete adaptate pentru zilele de post. Localnicii găteau diverse feluri de mâncare, cum ar fi baraboi în laboș (cartofi la tigaie), borș de baraboi sau tocană de ceapă. În zilele de miercuri și vineri, mesele erau fără carne, dar nu mai puțin gustoase.
Mâncărurile de vară erau simple și sățioase, cum ar fi ciorbele de legume sau cele de fasole, adesea servite cu mămăligă. Gospodinele se îngrijeau să prepare borșuri aromate, unele dintre cele mai apreciate fiind cele „în pielea lui”, din cartofi și legume, cu adăugiri de mujdei de usturoi.
Gustul tradiției: prăjitura de mălai
Un alt preparat care continuă să fie iubit de locuitori este prăjitura de mălai, o delicatesă ce poate fi preparată atât în variantă de post, cât și „de dulce”. Aceasta este realizată din ingrediente simple, dar cu o aromă inconfundabilă. Gospodinele din sat, precum Elena Gheorghiță, ne împărtășesc rețetele, evidențiind cum se prepară prăjitura din mălai și smântână sau brânză, fiind o alegere potrivită pentru orice masă.
Prăjitura se prepară cu ouă, zahăr, iaurt sau smântână, ulei și, bineînțeles, făină de porumb. Ingredientele se amestecă cu grijă pentru a obține o compoziție fină și aerată, iar rezultatul final este un desert delicios, apreciat atât de cei tineri, cât și de cei în vârstă.
Întoarcerea la tradiții
Vestea bună, așa cum subliniază profesorul Nașca, este că din ce în ce mai mulți localnici aleg să revină la vechile tradiții culinare. Această revenire la rădăcini este esențială pentru păstrarea identității culturale și culinare a zonei, iar rețetele tradiționale devin tot mai populare, mai ales în posturile de peste an. Aceste preparate nu doar că oferă hrană, ci și o legătură cu trecutul, păstrând vie memoria unei comunități cu o istorie bogată și o cultură culinară unică.
Astfel, Sânpetru de Câmpie rămâne un loc unde mâncarea este mai mult decât un simplu aliment; este o tradiție, o poveste și un simbol al comunității.
