TU – capitolul cel mai frumos din cartea vieții mele
LOVE. Într-o zi, când cartea vieții mele va ajunge la ultima filă, nu voi căuta greșelile, nici regretele, nici paginile pe care le-aș fi vrut rescrise. Voi zâmbi… pentru că voi ști exact care a fost cel mai frumos capitol din ea: TU.
Nu doar pentru momentele bune. Nu doar pentru zâmbetele ușoare sau pentru liniștea pe care o aduceai fără să spui nimic. Ci pentru tot ce am trăit împreună de-a lungul acestui drum… pentru fiecare pas făcut unul lângă altul, chiar și atunci când direcția nu era clară.
Pentru că, la un moment dat, eram gol pe dinăuntru. Incomplet. Tăcut în propriul meu haos. Și ai apărut tu… nu ca să repari, nu ca să promiți, ci pur și simplu ca să fii. Și, fără să îți dai seama, ai umplut acel gol pe care nici eu nu știam cum să-l descriu.
Ai dat sens unei părți din povestea mea care, până atunci, nu avea direcție.
Și poate că viața nu ne-a scris finalul pe care ni l-am imaginat. Poate că acel capitol nu s-a încheiat cum visam. Dar adevărul e unul singur… nu finalul face un capitol memorabil, ci ceea ce a însemnat el cât timp a fost trăit.
Iar al nostru… va rămâne până la ultima filă favoritul meu.
Pentru că unele povești nu se termină niciodată cu adevărat. Ele rămân… între rânduri, în tăceri, în amintiri. Și mai ales… în omul care ai devenit datorită lor.
