UE ia în considerare împrumuturi comune pentru a-și consolida bugetul și autonomia fiscală
UE. Dezbaterile privind modul în care Uniunea Europeană ar trebui să gestioneze finanțele au ajuns în centrul atenției în ultimele săptămâni. În cadrul unei progrese semnificative, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus extinderea puterii Bruxelles-ului de a împrumuta sute de miliarde de euro de la investitori internaționali, ca parte a unei noi propuneri de buget pe șapte ani, anunțată pe 16 iulie. Această inițiativă a fost descrisă de oficiali ca o posibilă mutare strategică pentru crearea unui mecanism de finanțare comună, similar cu cel al unei singure țări, dar cu anumite restricții.
Potrivit acestei propuneri, datoria la nivelul UE nu ar fi nelimitată, fiind destinată în principal finanțării eforturilor de război ale Ucrainei, răspunsurilor la crizele neprevăzute sau plăților către statele membre pentru proiecte esențiale. În plus, este vizată limitarea riscurilor de către țările participante, evitând astfel riscul de a crea o datorie comună nesustenabilă.
Însă, această propunere întâlnește rezistență din partea unor state membre, în special a țărilor bogate din nordul Europei, precum Germania și Țările de Jos. Acestea, cunoscute și drept „ țările frugale”, sunt stricte în privința cheltuielilor și se opun vehement ideii de a face din UE o entitate împrumutătoare nelimitată. Liderii acestor țări consideră că datoria comună reprezintă o amenințare la adresa sustenabilității proiectului european și a responsabilității individuale a statelor.
De exemplu, ministrul german pentru Europa, Gunther Krichbaum, a afirmat recent că nu pot fi acceptate programe de finanțare publică din împrumuturi, chiar dacă Germania și-a schimbat poziția în privința cheltuielilor interne în ultimii ani, fiind reticentă în privința implicării financiare în datoria comună.
Susținătorii noii abordări, în schimb, argumentează că emiterea de obligațiuni europene ar putea aduce beneficii semnificative. Aceste obligațiuni ar putea avea un statut similar cu al obligațiunilor naționale, fiind atractive pentru investitori și reducând costurile de împrumut ale UE. În plus, crearea unui mecanism de datoriile comune ar putea contribui la stabilitatea financiară și la creșterea încrederii pe piețele internaționale, mai ales în contextul incertitudinilor globale.
Un alt punct important este gestionarea riscurilor și condiționalitatea acestor împrumuturi. În cadrul planurilor, UE intenționează să combine împrumuturile cu granturi pentru finanțarea Ucrainei, un obiectiv clar și necontestat, ce necesită o structură clar definită și acorduri solide între statele membre.
Deocamdată, piețele financiare sunt prudente, considerând datoria comună a UE ca pe o formă de obligațiuni ale organizațiilor internaționale precum Banca Mondială sau Banca Europeană de Investiții. Însă, dacă acest mecanism va fi implementat, UE ar putea deveni un emitent major pe piețele globale, atrăgând investiții masive și diversificând sursele de finanțare.
Pe termen lung, această evoluție ar putea consolida poziția economică a Uniunii, dar și ar spori autonomia față de dolar și alte active financiare tradiționale, reducând dependența de sursele externe de capital. Dezbaterile continuă, însă, rămânând intensificate de controversele politice și economice legate de responsabilitatea fiscală și sustenabilitatea datoriilor comunte.
